Opinii

În goana după hârtii

19

1017530_269770683175534_349069158_n

     În mai puţin de două luni voi reuşi să scap de ceea ce mulţi au numit ” cei mai frumoşi ani “. Nu voi reveni la motivele pentru care văd ca pe o eliberare perioada ce va urma după aceste două luni, le-am scris în articolul pe care vi l-am subliniat. Voi adăuga doar unul nou: oboseala. Oboseala pe care nu o mai simt, dar pe care sunt conştient că o am. Ajungi să dormi maxim 4-5 ore pe seară, să dai banii alor tăi la meditaţii, meditaţii de care, teoretic, n-ar fi trebuit să ai nevoie dacă profesorii tăi şi-ar fi făcut măcar 50% din datoria pe care o au. Şi toate astea pentru ce ? Pentru ca la final, printre zeci de nopţi nedormite, bani aruncaţi aiurea şi nervi făcuţi din cauza “corectitudinii” pe care ai observat-o ani de-a lungul timpului, să primeşti nişte hârtii. Nişte hârtii care să ateste c-ai fost timp de 12 ani o bucată de plastilină numai bună de modelat cu mentalităţi cretine şi care, dacă şi-a ascultat bine “mentorii”, acum nu mai e în stare să-şi formeze niciun fel de opinie.

     Treci de hopul liceului şi al BAC-ului, ajungi la facultate, termini şi facultatea, aplauze, bucurii, tinereţe…felicitări, ai mai primit nişte hârtii. Acum, e momentul să te angajezi, dacă n-ai făcut-o deja din timpul facultăţii. Şi toate astea pentru ce ? Pentru a mai primi nişte hârtii…numai că acum aceste hârtii se numesc ” lei “, iar tu vei ajunge să fii un om deţinut de ei. Vor începe să-ţi placă şi-ţi vei da seama că scopul tău este să avansezi pentru a câştiga cât mai mult. Practic, de-a lungul vieţii, toţi de învaţă cum să câştigi bani, admiraţia celor cărora nu le pasă de tine, dar nimeni, absolut nimeni, nu te învaţă cum să trăieşti.

     Şi-ajungi la final, când tot spectacolul ăsta (în care n-ai avut niciodată curaj să urci pe scenă şi să preiei controlul) se termină, să realizezi că, de fapt, tu nu ai nimic. Nu ai amintiri, nu mai ai oameni care să îţi spună cât de minunat eşti, eşti singur…doar tu şi acele hârtii pe care nu vei apuca să le mai cheltuieşti. Încă mai ai timp să te opreşti din goana asta nebună, să te detaşezi de material şi să începi să te bucuri de ceea ce e cu adevărat important. Tu alegi în ce îţi investeşti energia: în sentimente sau în hârtii.

About the author / 

peapetulburi

19 Comments

  1. july May 8, 2014 at 4:16 pm -  Reply

    Te rog eu, planteaza ceva copaci, sa aiba si generatia urmatoare parte de cateva hartii, ca sanse sa se aleaga cu altceva, nu exista .

    • peapetulburi May 8, 2014 at 7:04 pm -  Reply

      N-o să mai fie nevoie, july. Fie vor reuşi să distrugă planeta până atunci, fie va fi totul digital şi goană după hârtii va fi transformată în goana după actualizări la cipuri. Vremuri tulburi, n-avem ce face (sau, cel puţin, aşa credem) !

      • july May 8, 2014 at 7:11 pm -  Reply

        Vremuri tulburi, zici ? Uneori ma intreb daca-s vremurile sau noi . Nu ne hotaram cum sa fim, ce vrem sa fim, incotro s-o apucam si de unde .

        • peapetulburi May 8, 2014 at 7:13 pm -  Reply

          Foarte bine ai punctat. La starea de confuzie generală pe care o observ, înclin să îţi dau dreptate. Şi cum să ştii încotro s-o apuci când, majoritatea, nici măcar nu se pot defini şi încadra într-o anume tipologie ?

          • july May 8, 2014 at 8:13 pm - 

            sau nu au curajul sa fie cum si-ar dori . O noapte senina pe ape tulburi !

          • peapetulburi May 8, 2014 at 8:14 pm - 

            Corect, mulţumesc, asemenea ! 😀

  2. Teonymus May 8, 2014 at 6:51 pm -  Reply

    Faptul că am terminat şcoala îmi oferă multe avantaje, printre care şi acela că pot să scriu liniştit “pamflete” de genul celui care l-am scris chiar azi. 😀
    Până la facultate, cu unele excepţii pe care le-am scris şi pe blog, nu am cunoscut ce înseamnă “şcoala adevărată”. Generala şi liceul (repet, cu excepţii) a fost presărătă cu nedreptate în ceea ce priveşte notele, cu presiuni psihologice din partea unor profesori şi altele de acest fel. Abia la facultate vei cunoaşte adevărata şcoală, o şcoală care-ţi respectă libertatea ca om, în care nu te bate nimeni la cap dacă absentezi sau altele de genul. E pur şi simplu problema ta şi înveţi doar dacă doreşti, fără să-ţi scoată nimeni ochii. Chiar îţi doresc să treci de liceu şi să dai la facultate. Deşi poate şi acolo nu vei scăpa de oameni absurzi, va fi cu mult mai bine.

    • peapetulburi May 8, 2014 at 7:02 pm -  Reply

      Ei, din toamnă voi ajunge la facultate. Şi eu sper să se schimbe în bine lucrurile, că cel puţin a 12-a m-a terminat psihic. Cert e că mai rău decât în liceu nu prea ar avea cum să fie…şi da, chiar ar fi minunat să am şi eu parte, în sfârşit, de ceea ce înseamnă cu adevărat “profesori”.

      Voi citi mâine pamfletul pe care l-ai scris, momentan sunt plin cu proiecte şi-am făcut o mică pauză 🙂

      • Teonymus May 8, 2014 at 7:16 pm -  Reply

        Facultatea ar fi perfectă… fără sesiuni. 😀
        Sesiunile sunt supranumite între studenţi “stresiuni” şi pe bună dreptate. Dar te consolezi cu gândul că durează o lună, o lună şi ceva şi scapi. Cel puţin, eu unul am scăpat de conceptul “lucrărilor de control” neanunţate, de scosul la tablă, tot aşa neanunţat dinainte, şi altele asemenea. Dar mai ales, cei mai mulţi profesori, deşi poate prea severi, sunt tobă de carte. Şi dacă te stresează cineva, măcar te consolezi cu gândul că nu este unul care abia-abia a făcut facultatea şi se dă acum mare profesor (eu vorbesc mai mult din experienţa mea, de aceea repet iar, există şi excepţii).

        • peapetulburi May 8, 2014 at 7:36 pm -  Reply

          Ei, vezi ? Tocmai asta-i partea frumoasă a facultăţii pe care o văd deja: faptul că oamenii aceia sunt “tobă de carte” şi mereu poţi învăţa lucruri noi de la ei.

          N-ai idee de câţi profesori ca cei pe care i-ai caracterizat în ultimele rânduri am tot dat în ăştia 12 ani…tocmai de aceea tind să cred că cei buni sunt excepţiile, nu aceştia, aşa cum ai spus şi tu.

          • Teonymus May 8, 2014 at 7:46 pm - 

            Crede-mă, noi studenţii aveam o vorbă în facultatea: “e bun şi profesor decât nimic”. Era vorba despre un modul anume pentru cei care vroiau să se facă profesori şi mulţi din cei care-l făceau aduceau acest argument, că în situaţia în care nu ar găsi ceva mai avantajos, să se facă profesori. Şi în cazul specializării pe care am urmat-o eu, cei mai buni nu au optat pentru acest modul şi asta spune multe.
            Asta nu înseamnă că toţi acei care au ajuns profesori în generală şi liceu, sunt profesori “de conjunctură”, ci doar că mulţi dintre ei ar fi preferat să fie altceva, dar nu au avut încotro.
            Cine are vocaţia de profesor va ţinti către cel universitar. Acolo se merită şi ca bani, şi calitate şi din orice punct de vedere.

  3. Loredana Milu May 8, 2014 at 6:53 pm -  Reply

    Bine zis şi frumos. Felicitări!

    • peapetulburi May 8, 2014 at 7:02 pm -  Reply

      Mulţumesc 🙂

  4. Joe May 9, 2014 at 9:49 am -  Reply

    știi ce e mai trist? că toți ăștia care terminăm acum știm toate lucrurile de le-ai zis în postare și știm c-alergăm aiurea după hârtii, da’ nu facem nimic ca să schimbăm asta. poate suntem foarte puțini care avem zvâcul ăla cu care te-arunci cu capu’ înainte, faci niște bănișori dintr-o pasiune, trăiești simplu și fără să te bați pentru facultăți, servicii scumpe, vieți dictate, etc.

    • peapetulburi May 9, 2014 at 1:43 pm -  Reply

      Oho, dar cariera Joe, cu acea carieră pe care trebuie s-o ai, ce faci ? Şi părinţii tăi, părinţii tăi ce vor răspunde atunci când vor fi întrebaţi despre viitorul tău ? Nu te gândeşti la tremurul din voce pe care-l vor avea atunci când vor răspunde “Joe e bine, ştii, ea avea o pasiune..şi încearcă să trăiască din ea”.

      Ei, păi să ştii că aşa nu merge. Trebuie să te intereseze la ce tinde societatea. Trebuie să te aliniezi tiparului, căci altfel nu vei fi acceptată, iar oamenii de pe lângă tine vor fi nişte ciudaţi, te asigur. N-o să poţi niciodată să nu atragi priviri ciudate de la cei din jurul tău şi o ştii bine p-aia cu ” generaţiile astea… “.

      Şi ce dacă ai conştientizat toate astea ? E doar din cauza vârstei spiritul ăsta de om rebel..o să vezi că o să îţi revii peste ani, o să vrei normalitate, familie. E doar o perioadă a vieţii prin care fiecare trecem. Şi, până la urmă, astea-s vremurile, capitalism, ştii prea bine..eşti prea mică pentru a schimba ceva, înţelege !

      Şi cum adică să trăieşti simplu ? Fără telefoane scumpe, birou plin de tehnologie şi haine care tind către salariul pe minim o lună al unui om modest şi corect ? Dumnezeule, trezeşte-te !! Dacă n-ai bani şi nu afişezi cu orice ocazie această prosperitate, ai trăit degeaba ! 🙂

      • Joe May 10, 2014 at 7:33 am -  Reply

        tocmai asta am încercat să-ți zic. că poți să trăiești mișto din pasiune (pe verificate).
        cum adică să te intereseze la ce tinde societatea și să te aliniezi tiparului? pe bune? tu degeaba îmi zici să mă trezesc, dacă tu vrei să te dai după genul ăsta de societate care-ți impune ”normalitatea ca familie”. normalitatea e ce e bine pentru tine, nu ce-ți acceptă unii. n-o să vreau o familie și nu trebuie ca să-mi revin din ceva.
        simplu înseamnă să nu-ți pierzi viața pentru toate alea de le-ai zis tu. și mi se pare c-ai trăit degeaba dacă tu crezi ultimu’ rând pe care l-ai scris. viață frumoasă!

        • peapetulburi May 10, 2014 at 9:21 am -  Reply

          Of, Joe, speram să te prinzi că am fost total ironic ! 😀

  5. Joe May 10, 2014 at 11:38 am -  Reply

    atunci uite un compliment. ai fost atât de bun încât nu m-am prins, ba m-am mai și enervat oleacă

    • peapetulburi May 10, 2014 at 1:20 pm -  Reply

      Nu eşti singura persoana care mai are un pic şi îmi ia gâtul, nesemţind faptul c-am fost ironic. Mulţumesc pentru compliment şi-mi pare rău pentru nervii creaţi 😀

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !