Opinii

Întrebări adresate profesorilor

17

1545759_190220291187365_675652913_n

     Încă de la început, îmi cer scuze pentru faptul că nu voi folosi o adresare formală, dar din primele momente pe care le-am petrecut în sistemul educaţional din România am aflat că “profesorii sunt prietenii noştri”. De ce mă adresez vouă, celor care ne ghidează timp de atâţia ani ? Pentru că simt că avem atât de multe să ne spunem, dar niciunul dintre noi nu reuşeşte să mai comunice aşa cum şi-ar dori.

     Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, toate aceste neajunsuri apărute într-un sistem de care parcă nimănui nu-i pasă au reuşit să ne împartă în două tabere, în loc să formeze un tot unitar. Noi, cei care nu ne aflăm în spatele catedrei, am ajuns într-un punct în care vedem totul ca pe o obligaţie. Suntem obligaţi să urmăm un orar ce conţine şi materii care n-au legătură cu profilul ales, chiar dacă cu toţii ştim că programa este deficitară. Suntem obligaţi să facem parte dintr-un sistem care prin multiplele sale schimbări a reuşit doar să creeze confuzie, chiar dacă poate nu acesta i-a fost scopul. Suntem obligaţi să ne mulţumim cu puţin, chiar dacă fiecare dintre noi şi-ar dori ca orele să se desfăşoare mult mai interactiv. Suntem obligaţi să zâmbim celor care-şi aduc aminte de existenţa noastră în ultima lună de liceu, prezentându-ne tocmai acum oferte educaţionale. Suntem obligaţi să închidem ochii şi să pretindem că tot ceea ce se întâmplă este în regulă, chiar dacă ştim că această aparentă normalitate este, de fapt, anormalitate.

     Desigur, aceasta este o mică parte din “obligaţiile” pe care noi le vedem. Din păcate, există şi responsabilitatea voastră, a celor care trebuie să ne creeze nouă un viitor. Nu sunt ipocrit, sunt perfect conştient că nu sunt îndeplinite de multe ori cele mai bune condiţii pentru desfăşurarea orelor. Sunt conştient că performanţă implică un minim de condiţii, iar printre aceste condiţii se numără şi un salariu decent. Credeţi-ne, suntem cu toţii conştienţi de aceste lucruri. Totuşi, ne chinuim de ceva timp să găsim răspunsuri la câteva întrebări, dar nu reuşim.

     De ce alegeţi ca răspunsul vostru faţă de salariile mici pe care le aveţi să se răsfrângă tocmai asupra noastră ? Credeţi că se va schimba ceva în bine dacă noi vom realiza că, date fiind aceste salarii, mai mult nu credeţi că merită să faceţi ? Vă asigur că nu se va schimba nimic în bine, ci din contră…majoritatea celor pe care-i aveţi ca elevi vor începe să privească total ca pe o corvoadă, renunţând la ideea de a mai învăţa. De ce nu încurajaţi dialogul şi nu depăşiţi aceste limite impuse de programa pe care şi voi o blamaţi ? De ce, de multe ori, negaţi din start o opinie care nu se aseamănă cu cea pe care voi o aveţi ? De ce aţi ajuns şi voi în punctul în care credeţi că totul este pierdut şi că toată lumea este dezinteresată ? Dacă am fi atât de dezinteresaţi pe cât aveţi impresia, credeţi că am mai veni la ore ? De ce nu încercăm să umplem neajunsurile unui sistem educaţional deficitar prin lucruri constructive ? De ce alegem, de fapt şi de drept, să ne împărţim în “cei din spatele catedrei” şi “cei cărora suntem obligaţi să le predăm” în loc să încercăm ca, împreună, să aducem acea schimbare în bine pe care cu toţii ne-o dorim ?!

     Nu vreau să pară a fi o judecată, căci asta ar însemna c-am reuşit doar să măresc această distanţă care s-a format între noi. Vreau doar ca cei care urmează să treacă prin aceşti 12 ani să aibă parte de ceea ce noi nu am avut de multe ori: înţelegere, comunicare, încurajări, sfaturi, posibilitatea reală de a evolua.

About the author / 

peapetulburi

17 Comments

  1. dagatha May 17, 2014 at 5:17 am -  Reply

    Dacă totul s-ar putea rezuma la răspunsurile întrebărilor (pertinente, de altfel!!) de mai sus…
    Am notat articolul acesta drept o provocare nouă. Astfel, dacă voi câştiga lupta cu timpul măcar azi, poate voi reuşi un răspuns la fel de pertinent! 🙂
    Numai bine 🙂

    • peapetulburi May 17, 2014 at 11:39 am -  Reply

      Cu siguranţă că răspunsul la aceste întrebări nu va rezolva o astfel de problemă complexă, pe care e greu s-o exprime cineva chiar şi în cuvinte.

      Totuşi, consider că dialogul în sine ar fi un prim pas înainte către realizarea unei normalităţi pe care ne-o dorim cu toţii.

      Sper că timpul va pierde lupta astăzi. Un sfârşit de săptămână excelent !

      • dagatha May 17, 2014 at 5:41 pm -  Reply

        La fel! 😉

  2. illusion May 17, 2014 at 3:00 pm -  Reply

    Profesorii parca nu au fost niciodata elevi… deci ce ne mira!

    • peapetulburi May 17, 2014 at 3:32 pm -  Reply

      Da, această aparentă uitare poate fi şi ea una din probleme..

      • illusion May 17, 2014 at 5:35 pm -  Reply

        Da 🙁 şi mai e şi un exces de zel mare în sistem

    • dagatha May 17, 2014 at 5:42 pm -  Reply

      Ei…unii au fost! 😉
      Dar promit că voi reveni cu amănunte! 😉

      • illusion May 17, 2014 at 5:45 pm -  Reply

        Da, aici sunt de acord cu tine >D am avut şi profi super, dar şi unii tare naşpa… nu trebuie să generalizăm 😀

        • dagatha May 17, 2014 at 5:48 pm -  Reply

          Exact asta ziceam! Mulțumesc! 😉
          (Voi doi mă provocați și mă învârt ca un leu în cușcă până reușesc să ajung la laptop, în liniștea mea :-D)

          • illusion May 17, 2014 at 5:50 pm - 

            :)) eu mă refeream aia la ăia naşpa, care parcă nu au avut nici copilărie, nici adolescenţă, nici 20 de ani… s-au născut direct la catedră :))

  3. Lumitronic May 24, 2014 at 5:17 pm -  Reply

    Raspunsurile la intrebarile tale au o baza in societatea contemporana. Cineva m-a intrebat ieri de ce nu am preferinte politice. I-am raspuns: – Nu e evident pentru tine? Cam asa este si cu profesorii. Cei mai multi nu sunt invatatori de oameni cum ar trebui, ci doar … profeseaza. Cand vei ajunge sa ai serviciu, vei intelege mai bine ce explic aici. Se numeste pierderea identitatii de sine si a scarii valorilor. Oare cati profesori au ajuns pe buna dreptate sa predea? Sa fim realisti, traim o epoca complicata din punctul asta de vedere. Si pe vremea generatiei de sacrificiu se invatau multe materii, inutile poate iar sistemul era mult mai greoi. Pe vremea aceea se lasa cu palme si tras de perciuni in clasa, inele in cap, castane si suturi. Nu exista internet si nu exista informatie externa. Totul era triat. Dar, exista sustinerea de acasa. Pentru ca educatia vine din cele doua radacini: familia si scoala. Astazi, educatia familiara este aproape inexistenta. Si-atunci, cand profesorii provin dintr-un mediu ostil si nu au reusit sa se scuture si sa intrezareasca importanta, iata rezultatul.
    Totusi, secretul pe care nici profesorii si nici elevii nu il inteleg este ca sistemul de invatamant este un sistem menit sa mentina un stadiu de exercitiu pentru creier. Un creier “latent” produce monstri in societate.
    Nu cred ca exista raspuns la intrebarea “E bine ca in Vest unde elevii invata materiile preferate si atat sau e bine ca la Estici unde se baga cu lopata in cap?” pana nu se va realiza ca absolut tot ce ne inconjoara face parte dintr-o unitate. Vrei sa pictezi? Misto, trebuie sa stii matematica. Vrei sa canti? Tare, trebuie sa stii matematica, gramatica si literatura. Vrei sa fii arheolog? Nasol, trebuie sa stii istorie, anatomie, biologie, psihologie. Vrei sa fii dansator? Poate ar trebui sa intelegi putina geometrie, arta, anatomie si tot asa.
    Cred ca celor doua tabere pe care le-ai amintit le este absorbita atentia de la adevaratul scop. Pentru ca exista un scop iar romanii nu prea mai au un scop comun. Lumea, in general, nu mai are un scop comun. Te provoc sa faci un sondaj printre colegii si profesorii tai si sa-i intrebi asa: Care este scopul tau pentru orasul tau/ tara ta/ lumea ta? Sper sa nu fii surpins!

    • peapetulburi May 24, 2014 at 9:16 pm -  Reply

      “Oare câţi profesori au ajuns pe bună dreptate să predea?”. Situaţia mai frumoasă intervine în momentul în care acele persoane termină o anume facultate (de fizică, să zicem) şi ajung să predea informatică.

      Într-adevăr, mă bucur că nu am prins perioada cu palme şi tras de perciuni în clasă pentru simplul fapt că o astfel de “corecţie” nu îmi pare a aduce vreun plus. Totuşi, e posibil ca acele palme să fi fost, de fapt, o confirmare a faptului că profesorii erau ceva mai interesaţi de elevii pe care îi aveau.

      Da, ai mare dreptate. Nu am făcut încă sondajul propus, dar sunt conştient că sunt şanse mari să nu găsesc nici măcar două răspunsuri asemănătoare. Ideea de unitate sau de scop comun îmi pare ceva mult îndepărtat de omul modern. Acum, lumea este dezbinată prin criterii apărute “graţie” religiei, a orientării politice etc.

      • Lumitronic May 25, 2014 at 7:13 am -  Reply

        Interesant este ca partea dezechilibrata a lumii nu se ascunde. Ea iese la inaintare si spune “Iata-ma, eu sunt asa si voi ma vreti asa cum sunt pentru ca eu va dau iluzia de care aveti nevoie!”.
        Cred ca in spatele criteriilor de separare sta fenomenul “selfie” la orice nivel. Politica sau religia sunt doar instrumente de destramare. Desigur, este doar parerea mea.

        • peapetulburi May 25, 2014 at 9:00 pm -  Reply

          Probabil că tocmai această transparenţă a părţii dezechilibrate ne face s-o vedem ca pe o normalitate. Şi aşa, în momentul actual sunt de părere că normalitatea a devenit anormalitate.

          Da, politica, religia sunt nişte instrumente de destrămare, instrumente pe care le acceptăm şi pe care le ridicăm în slăvi. Am fost şi vom fi în continuare în stare să ucidem sub falsul pretext al apărării unor astfel de criterii.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !