Opinii

Mesajul unui profesor…aşa da!

16

     Mă tot plângeam eu zilele trecute pe blog de atitudinea delăsătoare pe care o au atât profesorii, cât şi elevii în sistemul educaţional actual (articolele la care fac referire: click AICI şi AICI). Iată că astăzi am avut privilegiul de a vedea un exemplu de “aşa da”. Mă bucură faptul că astfel de profesori încă există.

Acesta este mesajul pe care unul dintre profesorii pe care i-am avut l-a lăsat drept amintire:

jingle

About the author / 

peapetulburi

16 Comments

  1. Alisa May 27, 2014 at 6:24 pm -  Reply

    Îți zic eu, profesori adevărați încă există, și mă bucur că și eu am avut parte de câțiva (tocmai îmi pregătesc mesajul pe care să i-l scriu dirigintei în album).

    • peapetulburi May 27, 2014 at 7:44 pm -  Reply

      Să-i scrii lucruri frumoase, îi vei “provoca” emoţii şi peste ani 😀

      • Alisa May 27, 2014 at 7:48 pm -  Reply

        I-am scris, pentru că e o persoană deosebită 😀

        • peapetulburi May 27, 2014 at 7:55 pm -  Reply

          Perfect!

  2. Dianette May 27, 2014 at 7:14 pm -  Reply

    Impresionant… “chapeau”…

    • peapetulburi May 27, 2014 at 7:55 pm -  Reply

      Da, chiar impresionant!

  3. calinakimu May 29, 2014 at 6:51 am -  Reply

    Rara avis…
    A fii dascal, medic sau preot sunt acte vocationale…nu meserii. Aici as introduce inca un personaj, care pana a deveni INDIVID, adica dintr-o bucata, indivizibil, mai are mult de “lucru”. Este vorba de “parinte”. Parintii, alaturi de cei amintiti, ar trebui sa aiba VOCATIE.
    Din nefericire “trantim” la copii, ca ni-i “da” D-zeu…vorba aia…Si cum “facutul” copiilor este direct proportional cu lipsa de vocatie a parintilor… “rateurile” alcatuiesc grosul polpulatiei…
    M…da…

    • peapetulburi May 30, 2014 at 3:00 pm -  Reply

      Corect…totul pleacă de la părinţi, care, de multe ori, eşuează. Apoi, apar bonele, educatoarele, învăţătoarele. Deja, o parte din caracterul copilului este format.

      Urmează generala şi liceul, unde profesorii îşi vor pune şi ei o mare amprentă asupra copilului, respectiv viitorului adolescent.

      Şi uite aşa, dacă nu te trezeşti la timp, ajungi oglinda perfectă a unei societăţi care nu-ţi poate oferi decât prostie, prejudecăţi şi laşitate.

      • ratzone June 27, 2014 at 9:52 pm -  Reply

        ce bine ai cuprins aici nenorocitu de sistem

        • peapetulburi June 27, 2014 at 9:56 pm -  Reply

          Degeaba l-am cuprins, degeaba suntem conştienţi de el dacă nu putem schimba nimic…

          • ratzone June 27, 2014 at 10:01 pm - 

            niciodata nu am putut schimba ceva, iar cineva, oricati ar intra in acest generic cineva, e constient de asta

  4. calinakimu May 31, 2014 at 8:24 am -  Reply

    “DACA NU TE TREZESTI LA TIMP “…
    Din fericire avem timp pana in ultimul ceas s-o facem. Din nefericire somnul popoarelor este profund.
    Cum trezirea este individuala si cum societatea prin toate parghile ei incearca sa ne tranchilizeze, nu ne ramane deca noua, cati om fi, sa nu cedam, sa nu consideram inutila orice cale de trezire pe care o avem la indemana, in ceea ce ne priveste atat pe noi insine, cat si pe ceilalti.

    • peapetulburi May 31, 2014 at 11:45 am -  Reply

      Nu m-aş mai baza atât de mult pe ideea că avem timp până în ultimul ceas să ne trezim, căci asta ar însemna doar un lucru benefic doar pentru noi înşine, nu şi pentru cei din jurul nostru.

      Aşa este, cel mai important este ca noi să reprezentăm acea “rezistenţă”, acea masă (chiar dacă mică) compactă de oameni care sunt mereu gata să acţioneze şi să îi schimbe pe cei din jur.

      Citez un vers dintr-o melodie: “Reprezentăm rezistenţa când sare siguranţa naţională” 🙂

  5. Mélanie May 31, 2014 at 5:10 pm -  Reply

    emotionant… vorbesc în cunostinta de cauza: a fi prof(a) e o vocatie, o pasiune, ca si a fi medic.
    * * *
    am aterizat aici via amica Dianette si voi reveni cât de-adesea posibil, în limita timpului… salutari toulousene, sanatate si tone de inspiratie! Mélanie

    • peapetulburi May 31, 2014 at 6:24 pm -  Reply

      Bine ai venit, Mélanie!

      Mă bucur să aud asta şi îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase. Într-adevăr, emoţionant…credeam că terminarea liceului mă va lăsa fără regrete, dar acum am unul: acela că acest frumos mesaj nu se află pe albumul meu 🙂

      Multă sănătate şi inspiraţie şi ţie!

      Salutări din Magicul Bucureşti 😀

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !