Opinii

Să nu te încrezi în domnul D.

4

friend

     Vă vorbeam eu chiar ieri de ideea asta cum că, în viaţă, ai de multe ori impresia că vei rămâne cu anumite persoane prieten până o să fiţi amândoi căpăciţi de nepoţi, dar că totul se poate ruina într-o secundă. Cam aşa a stat treaba şi cu domnul D. de care vă voi vorbi, această atribuire de ” domn ” fiind total ironică, că doar am copilărit împreună.

     Se spune că oamenii din jur au o influenţă destul de mare a alegerilor pe care le faci, mai ales atunci când eşti mic. Am ajuns până şi la liceul pe care acesta mi l-a sugerat, argumentele sale fiind total în favoarea acestei alegeri (o ştiţi p-aia cu ” dacă un lucru sună prea bine pentru a fi adevărat, atunci clar nu e “, nu ?). De la poveşti tulburătoare cu maşina lui care făcea performanţe pe străzile din Bucureşti şi până la omul dur care se ascundea de părinţi când fuma şi după 20 de ani, domnul D. le făcea pe toate. Nu era domeniu pe care să nu-l cunoască, argumentele sale fiind unele pe cât se poate de clare, ca ale lui Ilie Moromete: ” bă, da proşti sunteţi “.

     Un real cuceritor, D. spunea că cea mai importantă lecţie pe care a învăţat-o a fost cea cu ” pe apă şi femei nu trebuie să dai bani “. Da, omul care pretindea că e burghez savura cu plăcerea unui om pierdut în deşert apa de la chiuvetă. Căci asta înseamnă să fii cu adevărat şmecher ! Să ştii pe ce trebuie să dai bani şi pe ce nu ! Bineînţeles, toată viaţa s-a minţit că toate hainele pe care şi le-a cumpărat reprezentau, de fapt, nişte combinaţii incredibile pe care el le făcea, păcălindu-i astfel pe vânzători.

     Sigur, el se vedea ca pe un om care ar fi vândut nisip arabilor, iar asta l-a ajutat mult în a vedea clar ceea se întâmpla în jurul lui. A crescut şi a ajuns, desigur, la cea mai bună facultate care exista în acest imens Bucureşti. Mă bucuram pentru el, doar mi-era tovarăş…treptat, situaţia a degenerat, omul purtându-şi ochelarii de cal din ce în ce mai des. Nu puteam să stau în calea succesului lui, dar e greu cu oamenii încăpăţânaţi, care trăiesc prin şi din vieţile altora.

     Au fost momente mişto, în care ajungeam într-un cerc de oameni care deja ştiau totul despre mine, chiar dacă eu îi vedeam pentru prima dată. Se pare că D. dezvoltase o pasiune prin a-şi îndrepta discuţiile către persoanele pe care le cunoştea. Şi ştiţi că vă ziceam de faza cu afacerile ? Şi-a izolat acum ceva timp termic apartamentul cu polistiren, având el o combinaţie cu nişte materiale luate la preţ bun. Exceptând faptul că acum blocul pare că are o erecţie la etajul la care stă, mă sună iarna şi, printre altele, mă întreabă: ” ce faci mă, la tine cum e în casă ? e frig ? că la mine e bine de când cu izolarea asta “.

     Faza amuzantă e că umblă zvonul că tot blocul va fi izolat termic acum. Aştept cu interes momentul în care îi voi aduce aminte de replica cu ” pe apă, femei şi izolări termice nu trebuie să dai bani “…

About the author / 

peapetulburi

4 Comments

  1. Narcisa – Maria May 15, 2014 at 7:50 am -  Reply

    Asa se simt unii bine… altii, insa, nu. E posibil sa cunosti si oameni din a doua categorie, care sa te surprinda frumos. 🙂

    • peapetulburi May 15, 2014 at 3:09 pm -  Reply

      Am cunoscut, aş fi ipocrit să spun că nu…dar, păcat că balanţa se înclină mult spre prima categorie… 🙂

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !