Opinii

Despre baluri şi alte catastrofe

21

 

     Nu ştiu care vă e vouă părerea, dar eu mă simt la balurile şi la banchetele astea care se organizează cu ocazia terminării unui ciclu şcolar (cazul de faţă, liceul) exact ca la nunta sau botezul unei rude pe care n-o sufăr, dar la care mă simt obligat să merg. Atâtea bocete, atâta fals sentimentalism, când adevărul e că majoritatea nu s-au suportat unii pe alţii timp de 4 ani. Nasol e când toată lumea realizează că, de fapt, au suportat maxim 4-5 persoane din jur şi fie apar certuri pe final, fie regrete că n-au fost uniţi.

     Dar, să revenim la aceste chermeze care reprezintă oarecum definiţia unei societăţi plină de calităţi şi moravuri. Să începem, deci…

I. Înainte cu 6 luni de bal

dnno

     Apare cineva prin clasă, strigă în gura mare de bilete de bal, afli suma, ai treburi mai importante de făcut, răspunzi direct cu “da” fără a te gândi de două ori. Normal, îţi e indiferent dacă mergi sau nu, doar balul e peste câteva luni de zile, mai ai timp să te gândeşti. Dai şi banii, că deh…să nu-ţi pară rău că nu te-ai dus. Repet, toate deciziile astea sunt luate sub falsa idee că mai e până atunci şi că n-ai tu timp de chermeze d-astea acum.

 

II. Înainte cu 3 săptămâni de bal

horrified

     ŞOC, PANICĂ, TEROARE! Realizezi că nu ţi-ai luat costum şi că tu, indiferentul ăla care a dus banii pentru bal, nu poate să meargă la tricou şi o pereche de bascheţi la chermeză. Îţi arunci repede ochii printr-un magazin, dar ţi-i iei înapoi…realizezi că ai nevoie de un croitor. Noroc c-un coleg, ştia el un croitor prin nu ştiu ce prieten sau rudă, de parcă m-ai conta. Am ajuns acolo, am ales un material şi jap!, treaba părea ca şi terminată. Probe peste probe, totul iese bine, zici 3,14zda mă-sii, hai că a meritat…nu găseam eu ceva atât de repede.

III. A limuzini sau a nu limuzini?

limo

     Ştiţi doar că pozele pe care le postează lumea pe feisbuc trebuie să fie de efect. Şi ce efect poate să fie mai bun decât 100 de oameni înghesuiţi într-o limuzină, dar aparent burghezi şi fericiţi nevoie mare? Am avut norocul de a scăpa de acestă nenorocire, încă nu ştiu cum. Nişte şampanie, câteva pahare care, preferabil, trebuie luate acasă ca “amintire” şi, oficial, balul poate să înceapă.

 

IV. Momentul adevărului

     Jap, ai ajuns la destinaţie, deja eşti la minim al doilea pahar de şampanie, iar viaţa îţi pare deja mai frumoasă. Începi să te simţi mult mai confortabil în costumul sau rochia mult prea strâmtă pe care ţi-ai luat-o, dar moda cere sacrificii, nu? În maxim două ore, lumea devine vizibil mai veselă, iar dansatorii de soi nu întârzie să apară.

dance

 

     Timpul curge, la fel şi paharele pe gâtul celor trebuie să ştie pe ce au dat banii. Desigur, a fost doar o problemă de timp până ameţeala a devenit o stare de spirit, iar oamenii şi-au dorit să se simtă bine. Ceva ritmuri orientale, ceva manele, iar toată lumea e fericită. A fost momentul să spun “pas”, să-mi iau undiţele şi să plec acasă. Enough is enough, cum ar spune omul mahmur.

     Sursă gifuri: giphy.com

About the author / 

peapetulburi

21 Comments

  1. Joe June 2, 2014 at 7:59 am -  Reply

    în 8 ani de generală și liceu n-am fost la niciun banchet sau bal. crezusem c-am scăpat, dar am avut festivitatea de sfârșit și ce crezi, după ce-au început manelele și spiritul ăla de petrecere falsă și nașpa, am rămas cu sechele cât pentru toate balurile. nu cred că există petreceri mai kitschoase

    • peapetulburi June 2, 2014 at 4:25 pm -  Reply

      Nu există oameni care să scape de aşa ceva…a fost amuzant, oarecum. Prima persoană beată şi primul telefon dispărut au apărut mult mai târziu decât m-aş fi aşteptat, ceea ce deja e o realizare ce trebuie aplaudată “la scenă deschisă”. 😀

  2. illusion June 2, 2014 at 8:21 am -  Reply

    Şi-uite d-aia abia la master ne-am deşteptat să nu mai facem aşa ceva 😀

    • peapetulburi June 2, 2014 at 4:28 pm -  Reply

      Pfiu, de data asta chiar merge ideea de “niciodată nu e prea târziu” :))

      • illusion June 2, 2014 at 4:35 pm -  Reply

        “la vârsta noastră” nu ne mai încântă aşa ceva :))) să vezi ce feţe am avut în toamnă când au venit să ne întrebe dacă vrem bilete la balul bobocilor :))

        • peapetulburi June 2, 2014 at 5:08 pm -  Reply

          Haha, va fi interesant…dar, toate la timpul lor, ca verbele, cum ar zice Omu Gnom 😀

          • illusion June 3, 2014 at 8:13 am - 

            😀 😀 😀

  3. Vali Crintea June 2, 2014 at 6:40 pm -  Reply

    eu am lipsit de la bancheturi pe fond de insuficienta financiara

    • peapetulburi June 2, 2014 at 10:37 pm -  Reply

      Dacă stau bine şi mă gândesc, cu banii pe care i-am dat poate puteam face ceva mai constructiv. Daaar, fără regrete…viaţa e prea scurtă pentru aşa ceva 🙂

  4. Madalina Ioana June 2, 2014 at 7:09 pm -  Reply

    Intr-adevar, balurile de la final sunt cliseice prin definitie. Insa oricat de ferm convins/a ai fi de acest lucru, in momentul cand esti pus/a in fata faptului implinit se produce un declic si toata atmosfera te invaluie. Eu personal aveam aceeasi parere pana cand am fost partasa anul acesta la un eveniment de genul. Ferm convinsa ca 4 ani de dezbinare la nivel de clasa nu se vor sterge cu un burete magic am fost socata de cum nu pot sa nu fiu coplesita de amalgamul de sentimente. Nu am nutrit o iubire imensa pentru clasa din care am facut parte, dar sentimentul de “camaraderie” la nivel de promotie s-a resimtit destul de acut. Una peste alta, eu cred ca este o experienta, cliseica sau nu, prin care toti trecem in mod diferit si ne-o amintim tot diferit 🙂

    • peapetulburi June 2, 2014 at 10:36 pm -  Reply

      După cum scriam, fie sunt şanse ca cearta să apară chiar acum, pe final, fie sunt şanse să apară regretele datorate unor ani în care se puteau face mult mai multe.

      Tot ceea ce trăim, tot ceea ce vedem, totul e o experienţă. Ţine de fiecare ce concluzii poate trage din toate acestea şi cât de multe poate asimila într-un timp atât de scurt, pe cum e şi viaţa.

      Semnat “mă, dar tu ai două personalităţi?” 🙂

  5. distandi June 19, 2014 at 11:59 pm -  Reply

    Eu nu am fost..nici la balul bobocilor (nu al meu, cel puțin), nici la vreun banchet de terminare a liceului. La facultate a fost mai simplu…festivitatea cu robele și atât. Sincer, m-am gândit dacă am pierdut ceva. Poate doar acele momente cu cei doi colegi cu care mă înțelegeam. Dar astea le-am creat în afara unui scenariu care include zgomot cu tendințe (doar tendințe!) orientale.

    • peapetulburi June 20, 2014 at 12:12 am -  Reply

      Balul bobocilor, banchetul de terminare al liceului…îmi pare doar nişte pretexte ale etalării realelor valori ale unei societăţi de tot rahatul. Toţi vor să arate câţi bani au, ce haine îşi pot cumpăra şi aşa mai departe…vor limuzine, chiar dacă aerul e alimentul lor preferat, vorba unui prieten. Totul ca să “dea bine”, ca să-şi păstreze imaginea de oameni “burghezi” şi să poată arăta întregului feisbuc ceea ce au făcut ei.

      Şi acele momente cu cei doi colegi n-ar fi fost productive într-un astfel de context, crede-mă. Dacă eraţi clar pe aceeaşi lungime de undă, aţi fi rămas doar scârbiţi de ceea ce vedeţi şi v-aţi fi întrebat “ce dracului căutăm noi aici?”. Am păţit-o…

      Observ că ni se aseamănă percepţiile într-o oarecare măsură 🙂

      • distandi June 20, 2014 at 12:13 am -  Reply

        Probabil în cel mai bun caz am fi făcut haz de necaz. Și ia uite câta-i rima am făcut :)))

        • peapetulburi June 20, 2014 at 12:23 am -  Reply

          Reuşeşti să faci rime, dar cauţi linii care apar şi dispar pentru titluri…hmmm :))

  6. rocsy neagu July 19, 2014 at 1:34 am -  Reply

    Mda… Plănuiești un moment luni la rând, te implici, îți faci vise și, față în față cu el, nu te mai bucuri că s-a întâmplat.
    Cunosc perfect sentimentul 🙂

    • peapetulburi July 19, 2014 at 6:10 pm -  Reply

      Faza amuzantă e că eu nu-l plănuisem deloc, a fost ceva făcut pe ultima sută de metri. Am dus o luptă cu mine ca să mă duc, nici măcar nu mai voiam să mai merg :))

      • rocsy neagu July 19, 2014 at 8:21 pm -  Reply

        :)) da, știu ce zici…mi s-a întâmplat în repetate rânduri.

        • peapetulburi July 20, 2014 at 12:03 am -  Reply

          Iuhuu, nu-s singurul om indecis de pe planetă :))

  7. A. September 30, 2014 at 12:11 pm -  Reply

    Vaaai cat am ras! :)))) Eu am avut relatii atat de proaste cu colegii de liceu (care erau niste nesuferiti), incat am ales sa particip la balul unde am fost singura din clasa mea (s-au facut doua baluri: unul in Ro si unul in alta tara, unde a mers clasa noastra + inca o clasa). A fost penibilut tot balul, mai ales cand domni si domnisoare, care se voiau a fi respectabili, chiar si unii profi, s-au “rupt” pe manele de zici ca venea Apocalipsa si nu mai apucau sa danseze. :))))

    • peapetulburi September 30, 2014 at 3:30 pm -  Reply

      Uite că p-asta n-o mai auzisem. Cum să faci un răhăţel de bal tocmai în afara ţării? Subit, mă simt norocos şi văd limuzinele alea ca pe nişte simple obiecte de vestimentaţie.
      Şi la noi profii păreau a gusta această muzichie demnă de oameni culţi. Şi da, mai bine ar fi venit Apocalipsa, că-i mătura pe toţi.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !