Filme

La Haine (1995)

10

haine_1

(sursă)

E vorba de societatea asta care e în cădere liberă şi care în drumul ei descendent îşi tot spune “până aici totu’ e bine”, “până aici totu’ e bine”…

     Ura dezbină oamenii, îi împarte în diferite categorii sociale, îi diferenţiază pe albi de negri, dar îi şi uneşte. “La Haine” surprinde chiar acest mod de a uni diverse categorii sociale împotriva unui inamic comun: poliţia. El prezintă o zi de după o confruntare cu poliţia, confruntare în urma căreia un tânăr (Abdel) a fost prins şi bătut de către poliţişti până a intrat în comă. Vinz, bun prieten de-al lui Abdel, găseşte arma pierdută de un poliţist şi e gata să ucidă un “sticlete” pentru a echilibra balanţa, în cazul în care Abdel va muri.

     În cele 24 de ore pe care le prezintă filmul, lucrurile iau tot felul de întorsături, atât pentru Vinz, cât şi pentru alţi doi prieteni de-ai săi: un arab (Said) şi un boxer de culoare (Hubert). Dintre cei 3, niciunul nu pare a mai avea ceva de pierdut, iar speranţa unei vieţi mai bune apare doar în mintea lui Hubert. Sunt multe aspecte pe care le subliniază filmul, total bazându-se pe această continuă degradare a societăţii, degradare pe care cu toţii o observăm. Totuşi, în loc să schimbăm ceva, ne minţim, repetându-ne obsesiv că “până aici totu’ e bine”.

     În cele 96 de minute ale filmului veţi cunoaşte o altă imagine a Franţei, o realitate pe care orice ţară încearcă să şi-o ascundă. Iar când veţi cunoaşte realitatea, nu căderea va mai fi importantă, ci modul în care veţi reuşi să aterizaţi şi să vă redresaţi.

About the author / 

peapetulburi

10 Comments

  1. Dianette June 23, 2014 at 8:48 pm -  Reply

    Ahhhh… o chestie”” cu bătaie lungă acel… “până aici e bine”… al tău””

    Pfff…
    parcă şi aterizarea conta…
    cândva, undeva…

    • peapetulburi June 23, 2014 at 8:57 pm -  Reply

      Filmul începe cu ceea ce ţi-am scris pe blog şi se termină cu fraza de aici, cea cu societatea.

      Opinia mea nu s-a schimbat, raportându-mă la ceea ce vorbeam. Până aici chiar e bine iar aterizarea e tot ce contează…de fapt, aterizarea e imboldul din care-ţi iei puterea de a te ridica din nou 🙂

  2. Dianette June 23, 2014 at 9:01 pm -  Reply

    Depinde de pistă, repet. 😉

    • peapetulburi June 23, 2014 at 9:04 pm -  Reply

      Meh…şi tu acum…”dacă tot te-ai udat, măcar începe să înoţi”. Câte lucruri se pot învăţa din filme 😀

  3. Dianette June 23, 2014 at 9:03 pm -  Reply

    Noch was/încă ceva: nu înţeleg cum, într-o seară ca aseară :))) te poţi uita la filme…

    • peapetulburi June 23, 2014 at 9:05 pm -  Reply

      Sunt o figură!

  4. Dianette June 23, 2014 at 9:24 pm -  Reply

    Eşti! 🙂
    Eşti?! :))

    • peapetulburi June 23, 2014 at 9:27 pm -  Reply

      Sunt şi îmi accept condiţia :))

  5. manuelasofianicolae June 24, 2014 at 1:04 pm -  Reply

    E un film care merita vazut. Prezinta, intr-adevar, realitatea subterana, “umbra” pe care fiecare individ incearca s-o ascunda de ceilalti si pe care noi toti, ca societate, o inchidem in ghetouri.

    • peapetulburi June 24, 2014 at 9:12 pm -  Reply

      Iar când acea “umbră” va vrea să se facă auzită, să ne ţinem 🙂

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !