Opinii

Hidrogen (jihadu’ muritorilor)

12

   hydrogen

   (sursă)

    “Observ din ce în ce mai des că toţi fac acelaşi căcat, toţi se bat pentru aceleaşi chestii…toţi se duc şi dau o grămadă de bani pe ţoale de firmă, telefoane şi mai ştiu eu ce alte chestii. Am uitat cel mai important lucru pentru care suntem aici pe Pământ, fraţilor: spiritualitate şi armonie. Am uitat că înainte de a fi urâţi sau frumoşi, bogaţi sau săraci, cu statut social înalt sau nu, înainte de a fi medici sau şoferi de taxi, înainte de a fi soţul, fratele sau fiul cuiva suntem oameni şi suntem pământ, deşi omului modern îi e foarte greu să creadă din cauza neculturalizării şi societăţii dezinformate. Noi suntem, pur şi simplu, hidrogen.

     Ascultă, omul s-a îndepărtat de sine, s-a vândut foarte ieftin pentru nişte chestii superficiale. Dar nu e el de vină, e societatea în care trăim şi pe care tot noi am clădit-o cu speranţa că ne va fi mai bine. Noi suntem animale ale cărui creier se dezvoltă extrauterin. Ca atare, societatea are un aport foarte mare şi negativ asupra dezvoltării noastre individuale şi personale. Oamenii au uitat că noi suntem doar nişte jucători pe acest Pământ. Venim şi plecăm, nu luăm absolut nimic cu noi, totul rămâne aici pentru alţi jucători. Deci, ar trebui să ne gândim foarte bine atunci când ne dorim cel mai bine plătit loc de muncă, cea mai bună casă, cea mai bună maşină, cea mai bună viaţă. Îi călcăm la propriu pe alţi oameni ca să le obţinem. Ar trebui să ne gândim “oare e bine ce facem, cu ce ne ajută tot acest masacru pe care îl pornim încă de când suntem copii?”. El satisface doar nevoia acestei carcase de carne pe care o numim “corp” şi care ne ajută doar ca să fim identificaţi şi văzuţi de alţi oameni. Omul ca structură fizică e doar un mecanism complex, ca orice alt animal, ţinut în viaţă de ceva. Acel ceva pe care nu îl vedem, dar care ştim că e acolo. Acel ceva care contează, dar pe care îl murdărim şi îl vindem zilnic. Viaţa în sine e un miracol şi cei mai mulţi nu văd asta.”

About the author / 

peapetulburi

12 Comments

  1. Traviata June 15, 2014 at 9:46 pm -  Reply

    Nu le separa. La urma urmei, spiritul fara carcasa este incomplet, creierul face parte din ea, iar fara el nu suntem decat mici zombalai. Suntem spirit, minte si trup, nu ne putem nega instinctele, sau, cel putin, nu pentru mult timp. Sa calcam peste altii face parte din a fi animal, nu ne-o dorim cu adevarat, dar nici nu este impotriva naturii. Suntem hidrogen si carbon, si daca ni se da foc, ardem, insa cum a reusit aceasta chimie anorganica sa se transforme atat de tare incat sa duca la inteligenta? (Dumnezeu a inventat inteligenta artificiala creind omul?)
    Poate asa am fost facuti, sa ne autodistrugem la un punct, sa nu ducem aceasta mostenire a umanitatii la nesfarsit, ci la un moment dat sa se opreasca PRIN natura noastra. Cand “am uitat” de spiritualitate si armonie? Uita-te in istorie, nu am stiut niciodata de ele (si nu vreau predici despre Biserica, biserica este o politica si atat). Spiritualitatea si armonia ar insemna individualism, ceea ce ne poate conduce la a fi autodidacti. Ceea ce nu SE doreste.
    Deci nu putem vorbi la nivel de masa si nu putem invinui societatea. Avem nevoie de societate, asa cum ea are nevoie de noi. Singura solutie pentru cei care vor sa vada dincolo de telefoane este sa caute pe cont propriu. Ceea ce e ok.

    • peapetulburi June 15, 2014 at 10:15 pm -  Reply

      Aşaa, în primul rând, ceea ce e scris aici, nu îmi aparţine. D-asta sunt şi ghilimelele şi piesa din care sunt extrase aceste gânduri, vorbe, depinde cum doreşti să le numeşti.

      Într-adevăr, separarea nu este o soluţie, dar am impresia că ne preţuim mult mai mult corpul decât spiritul. Şi nu mă refer la o preţuire a corpului justificată, prin a avea grijă ce mănânci, a face sport etc…mă refer la extreme, la încercarea de a arăta exact ca ceea ce ţi se prezintă drept “normal” într-o societate definită de anormalitate.

      Şi acel căutat pe cont propriu e şi nu este okei…tu te detaşezi de societate, devii mai bun, dar tot ceea ce deprinzi rămâne strict pentru tine…desigur, dacă depăşeşti un anume nivel, după ceva zeci de ani vor descoperi că tu ai fi putut aduce un aport real acelor vremuri, dar va fi prea târziu, probabil.

      • Traviata June 15, 2014 at 10:16 pm -  Reply

        Vrei sa fii Maica Tereza sau ceva de genul? :))

        • peapetulburi June 15, 2014 at 10:19 pm -  Reply

          La câte rahaturi am făcut, nici dacă aş vrea subit să fiu, nu aş mai putea…deci, iese din discuţie :))

          • Traviata June 15, 2014 at 10:24 pm - 

            Hahahahahaha ok, m-ai facut curioasa! Cate rahaturi a facut un baiat pana la 18-19 ani? :))) Si de unde stie acel baiat ca nu poate fi Holy de acum inainte? :))))

          • peapetulburi June 15, 2014 at 10:32 pm - 

            Hehe, judeci după vârstă, oarecum superficial, nu crezi? Nu o să mă schimb atât de radical niciodată…plus că tu singură ai afirmat că suntem nişte animale, cum ar putea cineva să devină “holy” în acest context?

          • Traviata June 15, 2014 at 10:41 pm - 

            Ah, nu te supara, te rog! Doar ca m-a distrat teribil afirmatia, nu inteleg exact unde mergi cu ideile! Am comentat pentru ca intr-adevar gandesti mai mult fata de altii, insa ai acel entuziasm adolescentin care te face copilaros. Este ok, iti recomand sa te bucuri de asta, de acum inainte cu fiecare an care va trece, tocmai din cauza ca gandesti, este posibil sa devii din ce in ce mai cinic.
            In plus, trebuie sa recunosti! Afirmatia a sunat prea bombastic! :)))))

          • peapetulburi June 15, 2014 at 10:56 pm - 

            Nu am cum să mă supăr pe o persoană pe care nu o cunosc, cum nici nu o pot judeca. Nu am niciun avantaj dacă aş începe să fabulez, chiar am trăit intens aceşti ani…okei, a sunat bombastic afirmaţia mea (mai ales într-un timp în care toţi doresc să se afişeze şi să arate cât de buni şi măreţi sunt ei), dar şi modul tău de a începe rapid să judeci a fost la fel de copilăros. E în instinctul oricui să judece şi să compare, dar nu cred că viaţa cuiva seamănă cu a altcuiva, decât în linii mari.

            A avea “entuziasmul adolescentin” mi se pare un plus, te mişti şi deprinzi lucruri mult mai repede. Sunt anumite părţi pe care încep să le realizez, okei, poate nu voi fi eu cel care va schimba lumea, dar nici nu voi lăsa vreodată pe cineva să-mi “taie aripile”…acel cineva voi fi doar eu, căci îmi pare normal ca doar cel care creează să aibă dreptul de a distruge (şi nu, nu intru în religie, ai subliniat subtil că nu vrei să auzi de asta, iar eu oricum nu sunt omul credincios de care, aparent, te fereşti).

            Acum, ieşind din sfera de protecţie în care am intrat, tot instinctiv…e normal ca cinismul să apară pe măsură ce-ţi pierzi speranţele într-o îndreptare a societăţii, de exemplu. De fapt, nu e neapărat o pierdere a speranţelor, ci o mai bună ancorare în realitate, probabil.

          • Traviata June 15, 2014 at 11:22 pm - 

            Ai inteles gresit, omul credincios este o problema diferita de biserica. Eu nu am acceptat biserca intr-un argument si trebuie facuta diferenta intre acest lucru si religie, credinta si oameni credinciosi. De altfel, eu sunt o persoana credincioasa, in felul meu de a fi.
            Nu te flanca pe aceasta judecata individuala, nu este decat rezultatul unei analize interne continue. Imagineaza-ti creierul nostru ca pe un calculator care in continuu are 2 functii: “analysing” si “results”. Intra in calcul variabile noi deci vom avea in continuu rezultate noi. Si daca o persoana care iti comenteaza blogul de 5-10 minute iti spune ca esti imatur, iar tu te agiti si nu incerci decat sa intorci replica (un pic à la clasa a 7a) “dar si tu esti asa”, nu demonstrezi decat ca esti imatur. Poti sa accepti sau poti sa te agiti, dar din pacate in 3 secunde nu poti schimba nimic. Nu e ca si cum ti-as fi zis-o cu rautate sau ca sa “iti tai aripile”, nu totata lumea e malefica.
            Conteaza ce vrei sa vezi tu in oameni. E ok sa blamezi grupul, dar dincolo de asta, fiecare avem in noi si spiritualitate si dorinta de echilibru. Uneori, ce-i drept, inhibate undeva intr-o functie dezafectata. Nu mai fi revoltat, societatea este o inventie obscura dintotdeauna, iar oamenii sunt si buni si rai. Ying si Yang. Te-ai revoltat impotriva unui lucru pe care l-am spus pentru ca ai crezut ca te judecam, pentru ca ai inteles gresit, pentru ca e varsta de vina. Dar ceea ce vreau sa spun este ca nu trebuia sa te revolti, o sa descoperi si asta.
            In plus, expresia ta “la cate rahaturi am facut” suna extrem de vag si este ambigua, ceea ce lasa spatiu de interpretari, ceea ce inseamna ca fiecare intelege din ea in functie de ce experiente de viata a avut. Nu ai luat in calcul experienta mea de viata. Si, la drept vorbind, nici nu aveai cum, adolescentii nu au atata maturitate.
            Deci m-ai lasat o curiozitate: cate rahaturi ai facut? :))))

          • peapetulburi June 15, 2014 at 11:57 pm - 

            Îţi scrisesem destul de mult ca răspuns, dar am renunţat. Ne-am dus prea departe, iar impresia pe care mi-a lăsat-o discuţia asta a fost doar o încercare de a ne deveni maturitatea unul altuia. Eu am 19 ani, o vârstă pe care tu o priveşti circumspectă…sunt predispus la greşeli, la interpretări, mi le asum pe toate.

            Oricum, îţi mulţumesc, mi-ai oferit o lecţie pe care trebuia să o primesc de mult timp. Niciodată nu voi mai măsura cuvintele cu atâta critică pe cât o făceam până acum şi nu mă refer la ceea ce ţi-am scris ţie în comentarii, ci la modul meu de a fi în viaţa de zi cu zi.

          • Traviata June 16, 2014 at 2:25 pm - 

            Sper ca ti-ai dat seama ca am comentat doar din cauza ca mi-ai lasat impresia unui baiat foarte inteligent si cu potential enorm. Sper sa iti reziste acest blog si sa vad o evolutie frumoasa a unui om frumos.

          • peapetulburi June 16, 2014 at 6:08 pm - 

            Îţi mulţumesc, sper şi eu să reziste pentru că datorită celor care l-au vizitat de-a lungul timpului am mai realizat nişte lucruri importante…de fapt, cred că “am evoluat” nu e cuvânt chiar atât de mare.

            Sper că n-am fost acid în comentarii, e o “formă de apărare” pe care am dezvoltat-o în această falsă societate şi pe care o cam folosesc şi când nu trebuie 😀

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !