Opinii

Liber sau sclav?

34

gif_job

     Munceşti, eşti angajat. Dacă eşti angajat, ai şefi. Aici e o lume în care fiecare şef are şeful lui. Tu eşti doar degetul mic de la sistemul ăsta canceros care te distruge. Eşti dependent. Dependent de stările lor. Dependent de tot ceea ce ei cred. Dependent de stereotipurile formate. Nu, nu poţi veni cum vrei tu aici, nu poţi să fii cum vrei. Trebuie să te adaptezi. Eşti cameleon, viaţa te-a învăţat să fii aşa. Stai, munceşti. Acumulezi ani. Anii te acumulează şi ei pe tine, timpul are jocul lui. Anii trec. Tu, tot angajat, ai rămas la fel de dependent. Eşti, în termeni duri, doar un sclav. Un sclav al unora care nu-s cu nimic mai buni ca tine. Au fost doar mai perverşi, au ştiut când şi pe cine să pupe. Tu ai vrut să rămâi demn, credeai în tine. În facultate, în toate eforturile pe care le-ai făcut. Căcat, a fost o iluzie. Ai vrut să rămâi demn, dar tot aici a ajuns şi drumul tău.

     Alegi. Mereu ai de unde alege. Mereu ai fost minţit cu treaba asta. Ai auzit-o de atâtea ori, încât ai început să crezi în ea. Şi-ţi bagi picioarele, visezi la independenţă. Zici “nu, mersi, nu-mi trebuie mie şefi, eu sunt liber”. Dar viaţa asta are părţi nasoale, iar în părţile alea nasoale sunt şi banii. Ai nevoie de bani pentru a trăi, asta-i realitatea. Şi dacă nu munceşti, tot un sclav eşti. Un sclav al tuturor factorilor externi, de la noroc până la prietenii care te pot împrumuta când n-ai. Dar ştii, prietenii ăia muncesc, d-asta au. Au nişte joburi modeste, dar te mai ajută din puţinul pe care-l au. Totuşi, tot nu eşti independent. Poate c-aşa fost gândită evoluţia asta. S-ajungi să nu mai poţi să fii liber.

     Şi-atunci, mergând pe ideea asta, mai putem fi noi liberi sau suntem fiecare, într-o oarecare măsură, sclavi ai anumitor factori, ai anumitor oameni?

About the author / 

peapetulburi

34 Comments

  1. Poteci de dor June 25, 2014 at 9:52 pm -  Reply

    Aoleuuu, tu ai dreptate cu ce spui, nu spun nu dar…. tu mai ai până acolo, nu te supăra de acum că e timp.

    • peapetulburi June 25, 2014 at 9:58 pm -  Reply

      Dădusem de gif-ul ăsta prin pozele salvate şi mi-era aiurea să nu-i las şi un text. Mă pregătesc pentru ce mă aşteaptă, chiar dacă refuz momentan să cred că e aşa…

      • distandi June 25, 2014 at 10:33 pm -  Reply

        Sunt în aceeași situație. Mă pregătesc. Încă 2 luni și gata :)) Îmi pun ștampilă pe frunte.

        • peapetulburi June 25, 2014 at 11:04 pm -  Reply

          Pfoai, ai ajuns mai repede decât mine la prăpastie :)) mult succes, sper să fie o “cădere” plăcută! 😀

          • distandi June 25, 2014 at 11:17 pm - 

            Sunt puternică. Reușesc eu să fac cumva să nu cad. Așa vei fi și tu!

          • peapetulburi June 25, 2014 at 11:18 pm - 

            Dacă tot am repetat asta zilele astea…nu căderea contează, ci aterizarea. Să fie cum zici tu! 😀

          • distandi June 25, 2014 at 11:20 pm - 

            Atunci voi învăța de la Mafia mea. Să cad în picioare 😀

  2. Dianette June 25, 2014 at 9:56 pm -  Reply

    Uite… d’asta uit eu câţi ani ai…
    Şi… da. DA. Deşi mi-aş dori să NU… chiar un nu”” minuscul, ar fi suficient… Mă tot gândeam, stând pe banca aia… la toate chestiile de mai sus. Nu ţi le-am spus… doar te pregăteai pentru o probă…vo facultă””… But… Nici cu, nici fără… nu merge. Aşa e gândit sistemul”” Că***-aş pe el… să-mi fie cu iertare…

    Libertate. Bitte!
    Ne ciocnim de prejudecăţi… între “prieteni”… ce poţi aştepta de la Chefi””?!

    In altă ordine de idei… apropos ce-am mai invatat aici””- in afara seriozitatii- joburile simple, modeste… Fără femei de serviciu”” nu şi-ar pune nimeni fundul pe scaun la ora 9. Ai curăţa înainte “jegul” din pauza de ieri… Fără oamenii mici””… cei mari nu ar exista. Punct. Nici croissants nu ai avea la micul dejun… fara brutarul ce se trezeste la ora 2 noaptea””… and so on… Respect. Asta am mai invatat. Orice ai muncii… nu e rusine. Totul are sens… când viaţa însăşi e un nonsens… baby””

    • peapetulburi June 25, 2014 at 10:21 pm -  Reply

      Ah, ce nu voiam eu să văd “DA”-urile astea categorice, dar aşa-mi trebuie când pun întrebările pe care le bun. Mda, e de căcat. Munceşti ca să ai, iar timpul trece pe lângă tine. Realizezi ce se întâmplă, vrei să pui “frână”, îţi cheltuieşti economiile. Se duc economiile, o iei de la capăt. “Spirala în ciclu”…

      Da, corect. Încă nu reuşesc să nu mai am pretenţii de la oameni. Poate şi că din cauză că ştiu câte aş fi eu dispus să fac…

      Clar, indiferent de munca pe care o fac, toţi oamenii merită respectaţi. Problema intervine în momentul în care toţi au impresia că sunt pianişti şi nimeni nu mai vrea să-l care. Nu e un lucru rău că lumea tinde către ceva mai bun, ceva ce-i peste condiţie, dar trebuie ca fiecare să-şi vadă limitele. Plus că acela ce ştie să facă croissantele de care noi ne bucurăm, acela asta e menit să facă…fiecare om are rolul lui, păcat că mulţi îl ignoră.

      • Dianette June 25, 2014 at 10:29 pm -  Reply

        Alin… as I said… am să ascult “Luptă”… vinerea neagră, on my way to the Scorpie… :)) Ca să destind un picuţ atmosfera… Altfel… nu cred să fiu în stare să părăsesc aşternuturile…

        Limita e cerul”” Uitaseşi?
        Poate brutarul “tău” nu era menit/limitat să facă asta. But… bănuţii din brutărit”” aici… echivalează cu salariul de arhitect… acolo… 🙁 De căcat, DA….

        • peapetulburi June 25, 2014 at 10:58 pm -  Reply

          Eu sunt deja la extreme cu piesele astea motivaţionale, de la Nimeni Altu până la The Exploited cu clasicul “Beat the bastards”.

          Ei, curaj, ce se poate întâmpla? În cel mai rău caz, va zâmbi şi Scorpia cândva :))

          Şi asta-i adevărat…adaptări, consecinţe, zero independenţă.

          Printre inspiraţionale, o mai asculta şi p-asta 😀

      • Dianette June 25, 2014 at 11:07 pm -  Reply

        Ce înseamnă la extreme””?
        Ca mine, adică… 🙂
        Nu mai funcţionez fără… nu mai pot… ahhh… trebuie… şi dacă tot trebuie… atunci “cu”!
        Ascult. Vreo obsesie iar… 🙂
        Mţumesc!! Pentru tot…

        • peapetulburi June 25, 2014 at 11:14 pm -  Reply

          Un simplu play la The Exploited îţi va rezolva misterul cu extremele…de la ceva relativ calm, la haos. Ăsta-i extremul, ăsta sunt. N-am ce-i face. De fapt, am…dar nu vreau.

          No problemaaa, mulţumesc şi eu 😀

      • Dianette June 25, 2014 at 11:38 pm -  Reply

        Tre’ să caut… să dau play…
        Nici aici nu-i altfel…
        Tu nu ai pen’ce să-mi mulţumeşti… 🙂

        • peapetulburi June 25, 2014 at 11:50 pm -  Reply

          Eh, asta crezi tu. M-ai mai scos din stresul ăsta, iar ăsta-i lucru mare 😀

      • Dianette June 26, 2014 at 12:06 am -  Reply

        Ei… am roşit… De fapt te ţin din învăţat, somn… whatever…
        🙂
        Am dat. “Fuck the System”… zic/em… 😉

        • peapetulburi June 26, 2014 at 12:15 am -  Reply

          Am dormit iar ca jita :)). Da, e perfectă, şi asta-mi e în repertoriu. E amuzant că-mi las pe shuffle ipod-ul şi se mai nimereşte un The Exploited în timp ce-s în metrou sau autobuz, lângă toţi oamenii ăia letargici. E un contrast incredibil.

      • Dianette June 26, 2014 at 3:03 am -  Reply

        Ce-nseamnă “ca jita?” 18-20? Sau ? :))

        • peapetulburi June 26, 2014 at 11:09 am -  Reply

          A fost 16-20 :))

      • Dianette June 26, 2014 at 5:42 pm -  Reply

        Pfff… gata! Am agăţat grijile-n cui”” :))

        • peapetulburi June 26, 2014 at 5:44 pm -  Reply

          :)) perfect

  3. Mirela June 25, 2014 at 10:13 pm -  Reply

    Sigur ca ai dreptate, nimeni nu e liber sa faca ce vrea si absolut toti facem ce putem ca sa supravietuim. Si ca sa ne platim facturile, luna de luna. Uneori facem ce ne place, alteori nu prea, dar nimic nu e batut in cuie si viata tot aduce schimbari, ca vrei sau ca nu vrei. Dar peste toate astea, dincolo de jobul bun sau prost, in restul timpului iti faci viata fix asa cum vrei, acolo nu mai vine nimeni sa-ti spuna ce si cum si macar atunci nu mai esti sclav, clar. Asa ca strangi din dinti, muncesti ce poti (si de obicei la inceput e cat se poate de rau, sunt extrem de putini cei care au din start ce au visat) si mergi mai departe. Aici sau oriunde, asta e mersul. Dar vestea buna e ca in timp se instaleaza rutina, revoltele se domolesc, iti schimbi filozofia de viata si te inveti cu un stil de viata caldut si acceptabil. Te maturizezi, adica. E nasol, dar n-ai ce face 🙂

    PS Ai apucat sa vezi vreunul din filmele alea ? Daca da, pe care ? Daca nu, cand incepi sa le vizionezi ? 😀 (asta ca sa-ti abat gandul… )

    • peapetulburi June 25, 2014 at 10:26 pm -  Reply

      Ei, uite, fix de asta mi-e mie frică, de rutina aia nenorocită. N-am suportat-o la şcoală, unde a fost un fleac. Ştiu, n-o să am încotro, mă voi obişnui…dar aş vrea să n-ajung acolo. Măcar s-ajung să fac ceea ce îmi place. Presupun că asta va mai tăia câteva probleme apărute pe lista asta a nemulţumirilor pe care le avem. Cred că-i mai degrabă o acceptare definită de impresia de neputinţă pe care o ai, nu chiar o schimbare a perspectivei…aş numi-o chiar compromis.

      Nu am apucat să văd niciun film din cele pe care mi le-ai recomandat, dădeam un semn dacă reuşeam. Sunt în bac, iar asta îmi foarte omoară timpul momentan 🙁

      • Mirela June 25, 2014 at 10:35 pm -  Reply

        Aaaa, n-am stiu, bafta multa atunci ! Treci cu bine de el, ca apoi ai timp de altele.

        Si ontopic, pe de o parte e mai bine sa fii asa pesimist si circumspect, ca in realitate nu e chiar atat de rau si o sa ai surpriza sa gasesti si multe lucruri bune in postura de “sclav” , adica angajat. Ai se vazi, mai vorbim noi…. 😉

        Bafta din nou, sa-ti fie bine ! Tinem pumnii stransi 🙂

        • peapetulburi June 25, 2014 at 11:05 pm -  Reply

          Să fie, mulţumesc. Da, sper să fie aşa, referitor la timp.

          Cum era vorba aia, “expect for the worst, hope for the best”? Cred că se potriveşte în contextul ăsta 😀

          • Mirela June 26, 2014 at 4:02 pm - 

            Nu spun că totul va fi bine, sau că ce nu te omoară te face mai puternic, etc, toate aberațiile obișnuite cu care ne mințim între noi sau pe noi înșine. Dar există mereu o parte bună în orice rău și viceversa. Tu să fii sănătos și cam atât, în rest le faci pe toate de nu te vezi 🙂 .
            Baftă !…. în continuare, că nu strică .

          • peapetulburi June 26, 2014 at 4:29 pm - 

            Da, dacă poţi vedea partea aia bună în orice rău, reuşeşti să mai amâni momentul în care o vei lua razna. Glumesc…nu contează, oricum toţi suntem razna :))

            Să fie, mulţumesc încă o dată 😀

  4. july June 25, 2014 at 10:27 pm -  Reply

    Ai libertate intr-o relatie invers proportionala cu masura ambitiilor, dorintelor…. nimeni nu-ti poate da ceea ce nu simti ca-ti apartine, liberul arbitru .

    • peapetulburi June 25, 2014 at 11:03 pm -  Reply

      Deeeci şi dorinţele şi aspiraţiile joacă un rol important în echilibrarea balanţei ăsteia. Mama ei de treabă!

  5. iluminisme June 26, 2014 at 1:27 pm -  Reply

    esti sclav atat timp cat ajungi sa faci ce nu iti place, sa umbli cu chilotii rupti in fund, sa fii luat de fraier si batjocorit, iar tu accepti chestiile astea.. cam asa vad problema

    • peapetulburi June 26, 2014 at 3:18 pm -  Reply

      Scriam şi mai sus…dacă ecuaţia asta a muncii e atât de nasoală, măcar să încercăm să aducem pasiunea în ea. Poate aşa se mai duc din lucrurile negative de pe lista asta a nemulţumirilor pe care fiecare o are. Înclin să-ţi dau dreptate…

      • iluminisme June 26, 2014 at 8:09 pm -  Reply

        asa este, trebuie ceva vointa de fier si un pic de imaginatie ca sa gasesti ceva nou in tastarea unui cod o viata intreaga, dar cum o fi norocul fiecaruia 🙂
        Ar trebui la servici sa ne tranformam in niste robotei imuni ca ce se intampla, iar in afara sa fim ceea ce ne dorim

  6. racoltapetru6 June 26, 2014 at 5:37 pm -  Reply

    Eu am scăpat de „sclavagism” de multă vreme, dar îi duc dorul. Poate că mi-a plăcut să mi se traseze sarcini și să le duc la îndeplinire sau poate că mi-a plăcut atmosfera prietenească în care am lucrat. Eram ca o familie și sper că mai există multe astfel de colective care se simt bine la locul de muncă.

    • peapetulburi June 26, 2014 at 5:47 pm -  Reply

      Ai fost printre cazurile fericite înseamnă, ai nimerit şi oameni în jurul tău. Cu siguranţă mai există şi astfel de colective la locurile de muncă, dar au devenit foarte rare, din ceea ce aud de la cei care muncesc…

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !