Opinii

Indecizii

28

552768_563041093726728_1440847878_n

     Iei BAC-ul şi ai falsa impresie că ai scăpat, că deja totul e mai okei şi că poţi răsufla uşurat. Ei bine, nu e aşa. E o presiune care creşte treptat şi care se aşează fără niciun fel de avertizare pe umerii tăi. Trebuia să merg la sală…aşa măcar ştiam că o suportam mai bine. Am o stare de rahat, un fel de revoltă interioară care vrea să iasă prin pumni daţi în masă. Totuşi, nu pot să fac asta. Suntem setaţi să nu-i rănim pe cei ce ne sunt aproape, chiar dacă, fără să-şi dorească, ne trag înapoi. Ne creează stări şi revolte cu care ajungem să ne luptăm. Întrebări care nu-şi au rostul şi răspunsuri pe care, de data asta, refuzi să le găseşti.

     Mi-a fost promisă liniştea dacă trec cu bine de BAC. Chiar începusem să cred în asta, cât de naivi suntem uneori. Oamenii simt nevoia să se implice în viaţa altora, să îţi fută orice fel de aparentă siguranţă. Frustrările şi neajunsurile pe care le acumulezi le transmiţi celor din jur. Vrei de la copilul tău să facă tot ce n-ai făcut tu. Vrei să te poţi lăuda cu ceea ce el a devenit, în loc să apreciezi ceea ce este el în prezent. Ai gândurile atât de propulsate în viitor, încât momentul actual e definit de banalitate. A auzi mai des de la oameni pe care nu-i cunoşti sau pe care-i vezi rar cuvinte de laudă decât de la ai tăi e dureros. Ştiu, ştiu, mă iubesc, se sacrifică, rostesc poezia asta până mi se acreşte. Rutina e praful în ochi pe care-l acceptăm fără să clipim.

     Din linişte, totul se transformă în haos, în presiuni, într-o nenorocită de folosire a verbelor la persoana întâi, plural. După cum spuneam şi ieri, dacă îndrumarea e greşită, oare cine stă şi trage consecinţele? Am reuşit să nu acumulez regrete până acum, de ce să încep în momentul ăsta? Toate greşelile le-am luat drept experienţe din care mi-am tras concluziile, dar au fost greşelile mele. N-am stat să cer ajutorul când ştiam că eu le-am făcut…dacă în cazul ăsta m-am luptat singur, n-aş vrea să mă gândesc cum e când sunt greşelile altora care se răsfrâng asupra ta. Sunt atâtea lucruri pe care am refuzat să le zic pentru a nu-i răni, ca ulterior să mă aleg cu “sugestii” clare: nu face asta, nu vreau ca tu să devii blabla. Totul e ca într-un film prost pe care l-aş fi notat mai jos decât IMDB-ul. O persoană trăncăne, cealaltă îşi vede liniştită de condus, fiind afundată în propriile griji. Ca de obicei, eu pic la mijloc. Tăcerea e de aur, dar până când va mai fi aşa?!

About the author / 

peapetulburi

28 Comments

  1. Poteci de dor July 14, 2014 at 10:46 pm -  Reply

    Offf, bun venit în lumea oamenilor “mari”, ce pot să mai spun? Că o să fie bine? Va fi şi bine. Că vor şi probleme mult mai mari? Vor fi.
    Hai, zâmbeşte larg, aer în piept şi…. viaţa e în faţă! 😉

    • peapetulburi July 14, 2014 at 10:50 pm -  Reply

      E tare nasol aici la voi, Potecuţo. M-aş retrage, dac-aş putea. Zău, sunteţi tare ciudaţi şi nu în sensul bun…ba nu sunteţi deloc ancoraţi în realitate, dar aveţi impresia că sunteţi, ba sunteţi tare rigizi şi morocănoşi. Vă omoară zâmbetul problemele de care vă iviţi (tocmai mi-am descris familia fără să vreau).

      O să mă obişnuiesc eu şi cu mediul ăsta…doar românii pot vinde până şi nisip arabilor, nu? 😀

      • Poteci de dor July 14, 2014 at 10:56 pm -  Reply

        Partea “naşpa” e că …. în curând vei fi parte din grup. Nu spun că vei face ca cei descrişi de tine dar, cumva, te vei pierde în peisaj. dar lasă, nu e chiar atât de rău 😉

        • peapetulburi July 14, 2014 at 11:00 pm -  Reply

          Mi-e în caracter să mă pierd în peisaj, într-o societatea ca asta mi s-a părut aiurea să stai în faţă. Şi cât timp prostia vinde, nu cred că voi depune prea mult efort pentru a face paşi în faţă.
          Uite, asta am învăţat deja. Niciodată nu e chiar atât de rău, dar mereu poate fi şi mai rău :))

  2. Poteci de dor July 14, 2014 at 10:46 pm -  Reply

    că vor fi şi probleme… scuze

  3. Dianette July 14, 2014 at 10:58 pm -  Reply

    Ei…. ei!!!
    Gata. Tot zic că tac.
    This time… really! 🙂

    • peapetulburi July 14, 2014 at 11:04 pm -  Reply

      Îţi mai dau o oră, maxim două…până ajungi acasă. :))
      Tăcerea e de aur doar când ochii vorbesc. Din păcate, pe internet nu e cazul 😀

      • Dianette July 14, 2014 at 11:15 pm -  Reply

        Hach! Da’ generos îmi eşti! :)) Somnoros?!
        Ochii-i văzuşi! :p Iar dau din casă, U know… pedeapsa-i dulce… :)))
        Okeeei…. (I’m away… afk… sau ce vrei…)

  4. Dianette July 14, 2014 at 11:01 pm -  Reply

    Încă ceva. Scurt de tot… apoi am şters-o… I <3 The Big Bang Theory!!! :))))

    • peapetulburi July 14, 2014 at 11:32 pm -  Reply

      Încă nu am început să mă uit la el, va urma :))

      • Dianette July 15, 2014 at 12:17 am -  Reply

        Să NU-mi spui că nu l-ai văzut… grrrr… 🙂

        • peapetulburi July 15, 2014 at 1:41 am -  Reply

          Ei bine, na că îţi spun. NU l-am văzut :)) same grrr 🙂

      • Dianette July 15, 2014 at 5:29 am -  Reply

        pfff!!! :))
        Mi-a fugit somnu’-n lume… Mi-am amintit că azi rulează “Îmblânzirea Scorpiei” ( vezi… zâmbet… u know ) part 3… 🙂

        • peapetulburi July 15, 2014 at 11:59 am -  Reply

          Ouch. Mult succes în îmblânzirea ei! :))

      • Dianette July 15, 2014 at 9:50 pm -  Reply

        Azi a fost dezastru.. a scos ghearele…
        mâine o… muşc! :)))
        Deh… imi pun cel mai “adevărat” zâmbet din lume… 🙂 masca, u know…

        • peapetulburi July 15, 2014 at 10:47 pm -  Reply

          Muşcatul…la punct fix. Altfel, nu va da rezultate. Să rămâi puţin peste plăcerea ta cu (cacofonie) colţii fixaţi, măcar să simtă 😀

      • Dianette July 15, 2014 at 11:30 pm -  Reply

        Muşcatul… una din plăcerile mele… ai nimerit-o…:))) Dar… nu scorpii… 😉
        Sfatul e bun. Îmi ascut colţii… 😀

        Parcă ziceam că mă mai abţin… de la anumite activităţi… hmmm

        • peapetulburi July 15, 2014 at 11:56 pm -  Reply

          Meh, ştii doar că nicio zi nu seamănă cu alta. Mult succes în ascuţirea colţilor, doar plăcerea e plăcere!

  5. zElle July 14, 2014 at 11:09 pm -  Reply

    as avea atatea de comentat despre tot ce ai scris, dar momentan iti las ceva ce mie mi-a facut ”perspectiva” mai buna, sau m-a incurajat sa merg mai departe zambind in fata presiunilor ,”urmează-ţi visul nu contează dacă alţii nu-l pricep. nu-i al lor.” iar aceasta minunantie ii apartie printesei albastre, si ea prezenta in blogosfera.

    • peapetulburi July 15, 2014 at 1:41 am -  Reply

      Hihi, o citesc şi eu pe prinţesă, într-adevăr, are un blog tare fain. Cât despre citat, da, chiar îmi dă putere să merg mai departe. Mulţumesc mult!
      Aştept să treacă acel momentan şi să-ţi citesc lucrurile pe care le aveai de spus, curiozitatea mi-e armă 😀

  6. lorelad July 15, 2014 at 5:38 pm -  Reply

    @ Pe Ape Tulburi
    ‘Nu poti vedea padurea de copaci?’
    sau deosebi ‘flux de reflux’?
    ia o pauza! 🙂

    • peapetulburi July 15, 2014 at 11:59 pm -  Reply

      Lorelad, au crescut nişte buruieni ceva mai mari, dar le tai eu în câteva zile. Nu-i nimic grav, de fapt cred că niciodată nu e. Depinde doar cât de mult ne lăsăm afectaţi 😀

      • lorelad July 16, 2014 at 9:13 am -  Reply

        Eh, asa da! Iti propun sa le smulgi din radacina! 🙂

        • peapetulburi July 16, 2014 at 2:29 pm -  Reply

          Asta ar fi ideea, să sperăm că n-au căzut seminţe care vor creşte iar :))

  7. iluminisme July 15, 2014 at 6:39 pm -  Reply

    atat de repede a trecut bucuria trecerii de bac?
    Ce sa zic, welcome in my world, dupa bac e facultate, dupa facultate e master, intre timp e jobul, apoi nunta, copilul, nepotul si in sf ajungi sa spui tu mai departe ceea ce te streseaza acum pe tine 🙂
    bafta, o fi bine

    • peapetulburi July 15, 2014 at 11:58 pm -  Reply

      Vezi tu dragă iluminisme, fix de asta îmi e mie frică. Să nu intru în ciclicitatea asta…bac, facultate, serviciu, familie, copil, griji din ce în ce mai mari şi mai multe. Nu vreau să-mi trăiesc tinereţea, îmbătrânind. Sper să reuşesc să fac asta. 🙂

      • iluminisme July 16, 2014 at 12:00 am -  Reply

        Asa este, dra degeaba traiesti cu frica asta.
        Toate acestea se intampla mai mult sau mai putin , important este sa nu le pui la suflet, sa ii lasi vorbind ca se plictisesc pana la urma 🙂

        • peapetulburi July 16, 2014 at 12:02 am -  Reply

          Clasica vorbă…”să nu-ţi pară rău că nu ţi-a părut bine”. Da, aşa este, cât reuşim să ne vedem de propriul drum, totul e bine.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !