Opinii

Viaţa ta se repetă

5

10173674_735597376497410_7588685839623177802_n

     De la 7 ani începi să înveţi ce sunt responsabilităţile. Chiar dacă sunt unele mici, ştii că zi de zi trebuie să fii la şcoală pentru a învăţa tot felul de lucruri şi pentru a vorbi cu nişte colegi care nu prea îţi plac. După 4 ani, se dau nişte examene, fiind printre primele emoţii reale de care dai. Treci şi prin generală, mai întâmpini probleme, începi să te dumireşti puţin despre cum funcţionează un sistem. Îţi dai seama că nu toţi profesorii sunt corecţi, iar colegii nu sunt la fel de buni şi sinceri precum cei ce te-au crescut. Mai dai un rând de examene după alţi 4 ani şi intri la liceu. Începi să experimentezi câte puţin (sau nu chiar puţin) din toate şi să realizezi mult mai multe lucruri. Vezi că banii pot schimba oameni şi că dreptatea e de multe ori în mâna celor care îi au. Încă un rând de examene, ajungi la facultate, iar visele pe care le ai încep uşor să dispară. Începi să crezi că lumea nu se poate schimba, că din pasiuni nu poţi trăi şi că visele pe care le aveai au fost nişte simple nebunii specifice vârstei.

     Cu toţii îţi zic că ai deja o vârstă, că trebuie să devii o persoană raţională şi că începi să ai responsabilităţi. E momentul să revii cu picioarele pe pământ şi să începi să-ţi cauţi de lucru. Ai nevoie de bani pentru a trăi, pentru a-ţi lua o grămadă de lucruri inutile, pentru a-ţi ţine adevăraţii prieteni aproape şi pentru a deveni un mic smeagol pentru un şef pe care îl vei detesta. Desigur, nimeni nu-ţi va spune asta, căci oricum nu ai de ales.

     Începi să munceşti în paralel cu facultatea, chiar dacă nu te plăteşte nimeni. Unii o numesc practică, eu o numesc adaptare sau obişnuinţă. E momentul să te obişnuieşti că munca ta nu va fi niciodată răsplătită pe măsură. Te gândeşti deja că ar fi bine să nu mai stai cu ai tăi, dar pentru a reuşi să te muţi îţi trebuie bani. 

     Ai două joburi în paralel şi o facultate pe care trebuie s-o termini. În cele din urmă, termini facultatea, chiar dacă ţi-ar fi plăcut să ai mai mult timp pentru ea. Nu te gândeşti prea mult la asta. E sfârşit de lună şi trebuie să plăteşti rata la bancă pentru noul tău apartament cu două camere. Ţi-ai fi dorit să fi fost de 3 camere, dar banca ţi-a aprobat creditul doar pentru atât.

     Viaţa ta devine din ce în ce mai stresantă, iar familia pe care ţi-ai întemeiat-o ajunge pe locul al doilea. E nevoie să munceşti pentru a-ţi întreţine familia şi pentru a-ţi şti copilul fericit. Ai vrea ca el să ducă o viaţă mult mai bună şi mai liniştită, dar dorinţa asta se transformă într-o greşeală comună a părinţilor. Nu mai ai răbdare să-i asculţi dorinţile şi să-i observi pasiunile. Ştii deja că nu ăsta e drumul corect, că şi tu ai avut pasiuni şi nu ţi-au adus nimic. 

     Regretele şi frustrările continuă să apară, iar certurile din familie sunt din ce în ce mai dese. Începi să te gândeşti c-ar fi mai bine să te muţi o perioadă, să ai timp să îţi faci ordine în viaţă. Realizezi că oricum n-ai avea timp pentru tine nici dacă te-ai muta, cele două joburi luându-ţi orice urmă de energie. Renunţi la idee şi începi să taci, acumulând din ce în ce mai multe frustrări.

     Anii trec, copilul tău aproape termină liceul şi tu de-abia ai terminat de plătit ratele pentru casa în care staţi. În curând îşi va dori şi el să plece, la fel cum ai făcut şi tu. Îşi va uita pasiunile şi visele şi va începe să se zbată pentru a face rost de bani. Chiar dacă ţi-ai fi dorit să fie altfel, totul se repetă. 

About the author / 

peapetulburi

5 Comments

  1. Dianette September 2, 2014 at 11:36 pm -  Reply

    Al naibii de bine ai redat… realitatea.
    Sunt(em toţi?!) cu “musca pe căciulă”…

    • peapetulburi September 3, 2014 at 12:17 am -  Reply

      Sper ca în momentul de la final să nu zic şi eu “totul se repetă”…

  2. Mirela September 3, 2014 at 8:33 pm -  Reply

    Si pentru ca toate trebuiau sa poarte un nume, li s-a spus, simplu, “viata” 😀 E asa cum spui, dar pentru ca te-ai prins cum sta treaba n-ai decat sa faci un “scurtcircuit” undeva pe parcurs, sa nu faci ce “se cuvine”, ci ce vrei tu. Sau sa nu faci nimic, pe principiul “daca nu pot sa fac tot ce mi-as dori, macar pot sa NU fac ce nu-mi doresc” (chiar daca asa face toata lumea, sablon). Dar in cazul ala e posibil sa te intrebi candva, “oare cum ar fi fost daca faceam aia sau ailalta ?”. Oricum o dai, tot un chin e totul, ca asta e adevarul. Viata e un chin si o lupta continua. De aceea bagam vorba aia sa avem sanatate, ca e mai buna decat toate – si abia asta e cu adevarat un lucru important, care merita maxima atentie mereu. Bafta 🙂 si fa numai cum simti ca vrei cu adevarat, mereu. Desi… .exceptie e jobul, acolo trebuie sa induri multe pana iti gasesti idealul. Te vei descurca, oricum 😉

    • peapetulburi September 4, 2014 at 12:42 am -  Reply

      Hei, Mirela, bine te-am regăsit pe apele astea tulburi 😀

      Hihi, referitor la “scurtcircuit”, asta-i şi ideea articolului şi a pozei care îl însoţeşte. Sunt total conştient că fără acel pas la stângă sau “la dreapta şi 3 sferturi”, poţi ajunge foarte uşor la concluzia de la sfârşitul articolului.

      Ai dreptate, atunci când privim către trecut ne gândim mereu “ce-ar fi fost dacă?”. Aşa că mai bine facem ceea ce simţim în acel moment că-i bine.

      Meh, job…am o oareşce reţinere faţă de cuvântul ăsta, multora nu le-a făcut deloc bine.

      • Mirela September 4, 2014 at 1:39 pm -  Reply

        Celor mai mulți nu le face bine 😀 , dar ce, ai de ales ?… nu prea.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !