Filme

Oslo, 31. august

0

   Vorbeam zilele trecute cu un prieten şi ajunsesem la concluzia că, cel puţin în cazul filmelor, e imposibil să le ştii şi să le fi văzut pe absolut toate care merită. Ei bine, “Oslo, 31. august” nu face decât să-mi întărească această idee. Sunt momente în care e de ajuns să citeşti un citat dintr-un film şi să simţi că vrei să-l vezi. Aşa s-a întâmplat şi în cazul de faţă.

   Filme despre dependenţa de droguri au tot fost, dar parcă acesta reuşeşte să se focuseze mai mult pe diferenţele sociale ce apar ulterior. La un moment dat, Anders, cel care în două săptămâni termina tratamentul din centrul de reabilitare, spune că “dacă cineva vrea să se distrugă, societatea ar trebui să-l lase să facă asta”. Dar nu, societatea e acolo pentru a-ţi aduce aminte cât de nasoală e viaţa ta, cât de multe ai reuşit să pierzi. Şi nu, nu asta e problema, ci faptul că nu îţi oferă niciun ajutor real.

   Anders încearcă să îşi găsească de lucru, dar pauza din CV din cauza dependenţei sale îl face pe angajator să râdă. Vrea să-şi vadă sora, dar aceasta pretinde că nu este încă pregătită pentru a-l vedea. Îşi revede un vechi prieten, dar acesta are deja o familie întemeiată, pe când Anders, la 34 de ani, nu are nimic.

   Va reuşi el să se reabiliteze? Va reuşi să-şi găsească locul într-o societate ce are cu totul alte principii? Va avea puterea de a lua-o de la început într-un oraş în care trecutul îl urmăreşte? Vizionaţi “Oslo, 31. august”, merită!

Nota mea: 9

Notă IMDB*: 7.6

Notă Cinemagia*: 7.7

*Notele de pe IMDB şi Cinemagia sunt cele din momentul postării.

About the author / 

peapetulburi

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !