Opinii

Limite actuale, regrete ulterioare

4

“Ce vrei să te faci când o să fii mare ?”
“Să merg la muncă și să iau bani și pe urmă mă întorc acasă.”

(parte din descrierea unei poze postate pe Oameni ai Bucureştiului)

   Sunt revoltat, trist şi nervos în acelaşi timp. În momentul în care un copil răspunde astfel, nu poţi decât să mulţumeşti societăţii. Viitorul se formează după chipul şi asemănarea ţelurilor ei. Cât timp eşti împăcat cu această curgere plină de rutină a vieţii, gloata te acceptă, te îmbrăţişează şi îţi zâmbeşte liniştită.

   Mă uit peste comentarii şi iar simt că sunt prins în lupta dintre speranţa mea pentru schimbare şi realitate. Să fie ideea mea de schimbare doar un ideal? Să nu fie asta realitatea, iar oamenii frumoşi să stea în continuare ascunşi? Unde-i minciuna şi unde-i adevărul în toată situaţia prezentată?

   Sunt conştient că e doar un copil şi că este influenţabil la vârsta sa. Optimismul îmi spune că îşi va schimba răspunsul, iar realismul râde de mine. Răspunsul meu la acea vârstă nu includea ideea de muncă, bani şi întors acasă. De fapt, nici acum nu găsesc locul banilor în vreun răspuns şi nici rutina ca mod acceptat de viaţă.

   E alarmant că generaţii care se nasc după 15-20 de ani de la căderea comunismului sunt încă pline de limite transmise de cei din jur. Pentru a fi tabloul complet, am asistat astăzi şi la o discuţie ai unor prieteni referitor la viitorul fiicei lor. Ea îşi doreşte să-şi dezvolte talentul de a picta şi să meargă la un liceu de arte, iar ei deja au anunţat-o că toţi pictorii mor de foame. Se pare că omorârea visurilor, impunerea unor limite şi a unui viitor este tot ceea ce putem face ca părinţi. Păcat că ştim cu toţii cine se va lupta cu regretele ulterioare, dar acţionăm sub falsa idee de a dori doar binele copiilor noştri.

About the author / 

peapetulburi

4 Comments

  1. malaiemilro January 11, 2015 at 11:30 am -  Reply

    Trist, dar adevărat. O să mă leg de exemplul tău cu pictura. Noi avem internetul, ceea ce părinții noștri nu aveau. Da, poate că atunci un pictor murea de foame, dar acum, situația e alta. Am văzut oameni care au început cu pictura clasică pe foaie, apoi s-au apucat de design grafic și de vânzarea pe internet a materialelor pe care le făceau și lucrau în aceste domenii. Ideea e că au ajuns să câștige și mii de dolari pe lună.

    Există și azi limitările care le erau impuse părinților noștri de către regimul comunist și, din păcate, cred că va mai trece ceva timp până să dispară în totalitate aceste limitări.

    Mulți adulți din ziua de azi se tem pentru ziua de mâine, în timp ce sunt copii de 15 ani care se pot întreține singuri din ceea ce fac.

    • peapetulburi January 11, 2015 at 2:56 pm -  Reply

      Dacă tu, ca tânăr, eşti capabil să foloseşti părţile bune ale tehnologiei, atunci o parte din problema viitorului se poate rezolva. Asta le-am spus şi eu, că acum treaba a evoluat şi că poate deveni oricând designer grafic, să-şi câştige existenţa din asta şi să meargă mai departe şi cu pasiunea pentru pictură. Desigur, mi-a fost dat clasicul contraargument cu “e o lume închisă, tot moare de foame”.

      Aş fi spus că generaţiile ce s-au născut imediat după comunism sunt deja schimbate în bine şi cred în libertate, mai ales în cea a alegerii şi a exprimării. Din păcate, nu este aşa cum am crezut. Cel mai probabil, primele generaţii libere cu adevărat în cuget şi simţiri vor fi cele ale căror bunici s-au născut deja după căderea comunismului.

      Bineînţeles, paragraful al doilea din comentariul ăsta e doar teorie, că în practică nevoia menţinerii unui anume nivel de control asupra populaţiei este într-o continuă ascensiune.

  2. bossnika January 15, 2015 at 11:36 am -  Reply

    Schimbarea o facem noi,cu cat vom fi mai multi care tinem la demnitatea de sine cu atat șansele ca acesti mini-oameni (copiii ) sa devina niste oameni puternici,pot ddveni niște sanse reale! Daca mergem acasa si dam dovada de oameni loviti,si ne plangem pentru ce nu avem dar totusi nu suntem recunoscători pentru ce avem atunci generatiile viitoare vor fi cu mult mai rau ingenhnchiate …

    • peapetulburi January 15, 2015 at 8:46 pm -  Reply

      Corect. Este clar că exemplul trebuie să plece de undeva. Dacă fiecare dintre noi am deveni mai responsabili şi ne-am întoarce la nişte principii sănătoase, atunci societatea s-ar putea schimba în bine.
      Până în acel moment, însă, vom sta şi vom arunca speranţa schimbării în fiecare generaţie care trece pragul acestei ţări şi o părăseşte cu prima ocazie.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !