Opinii

Nu îţi omorî pasiunile!

12

   Cine eşti? Poţi să răspunzi la această întrebare? De fapt, poţi să-ţi răspunzi? Nu vreau să aud cuvinte, nici tu nu vrei. Răspunsul e mult mai complex de atât. Ce te defineşte? Ce te face să-ţi doreşti să trăieşti? Ce te motivează? În cine crezi? În cine te încrezi? Pentru ce sau pentru cine ai urmat, până acum, acest drum? Ai făcut-o pentru tine, sau pentru că au vrut alţii? Au fost decizii neinspirate pe care a trebuit să le iei instant? Şi dacă au fost aşa, de ce nu ai mai avut curajul de a reveni asupra lor, de a le schimba?

   Suntem tineri, dar încetăm să trăim odată cu fiecare secundă care se scurge în acest ocean al normalităţii, al renunţării la propriile visuri. Mai ştii care îţi sunt pasiunile? Mai ştii ce îţi plăcea să faci atunci când vârsta ta nu era definită de două cifre? De ce ai renunţat la tot ceea ce îţi doreai? De ce ai intrat în jocul lor, în cel al oamenilor mari? Aveai visuri, aveai pasiuni, dar ai ales să nu le urmezi. I-ai ascultat. Ţi-au spus în repetate rânduri că nu poţi trăi din pasiunile pe care le ai, iar tu ai început să-i crezi. Mai mult, ai început să te obişnuieşti cu viaţa pe care o duci. Ai acceptat-o şi ai pierdut.

   Repet, sunteţi tineri…suntem tineri. Încă mai avem timp să ne trezim la realitate şi să punem “stop” acestor greşeli repetate. Să conştientizăm că este viaţa noastră şi, indiferent de deciziile pe care le vom lua, noi vom trăi cu ele, nu altcineva. În momentele în care totul în viaţa ta va fi anost, nu va mai fi nimeni să-ţi readucă aminte că “din pasiuni nu poţi trăi”. Vei fi doar tu, faţă în faţă cu regretul de a nu fi avut curajul să-ţi asumi un risc. Riscul de a face ceea ce îţi doreşti, de a activa în domeniul care te pasionează, chiar dacă nu acela era cel mai bine privit din punct de vedere al câştigului material.

   De ce ne chinuim să devenim buni într-un domeniu care nu ne reprezintă, în loc să fim noi, cei pasionaţi, într-un mediu care ne aduce bucurii şi satisfacţii peste cele materiale? Benjamin Franklin spunea că “mulţi oameni mor la 25 de ani, dar nu sunt îngropaţi decât la 75”. Mai am şi mai aveţi câţiva ani până la momentul în care oamenii refuză să mai trăiască cu adevărat. Aveţi grijă ca fiecare clipă să conteze, daţi valoare prezentului şi adăugaţi potenţial viitorului. Nu vă lamentaţi, nu renunţaţi la luptă. Fiţi ceea ce sunteţi meniţi să fiţi, nu ceea ce sunteţi obligaţi să deveniţi. Nu alegeţi drumul cel mai uşor, ci pe cel care vă va determina să fiţi fericiţi. Nu vă omorâţi pasiunile!

About the author / 

peapetulburi

12 Comments

  1. Mirela January 30, 2015 at 9:19 pm -  Reply

    De data asta ai atat de mare dreptate, ca nu pot sa zic nici pis despre niciun cuvant din postare. Partea pozitiva e ca daca ai varsta formata din doua cifre dar prima dintre ele e inca “2”, atunci inca poti sa revii asupra deciziilor nefericite si sa repari ce nu e ok. Dupa aceea e mai greu sau foarte greu spre imposibil. Dar da, de atatea ori in viata iti spun altii ca nu poti, sa nu faci, nu aia, nu ailalta si cand totusi incerci si vezi ca ai reusit, te gandesti cu groaza ca ai fi putut sa ratezi o bucurie sau o realizare… sau sa-ti ratezi uneori toata viata, numai pentru ca plecai urechea la altii.
    Bravo, pastreaza-ti entuziasmul si elanul si cauta sa actionezi asa cum iti spune intuitia mereu. Cand esti convins tu de tine ca faci ceea ce-ti doresti, indiferent in ce privinta, atunci reusita e e ta, mai devreme sau mai tarziu.

    • peapetulburi January 31, 2015 at 3:17 pm -  Reply

      Dacă toţi oamenii ar fi plecat urechea la acel imens val de “NU”-uri venite de la cei din jur, poate că nimic nu s-ar mai fi întâmplat. Poate că acum nu mai exista internet, nu mai puteai călători şi comunica atât de uşor, nu mai puteai avea multe facilităţi pe care acum le vezi ca pe nişte lucruri uzuale.

      Mă bucur că încă mai am entuziasm, dar sunt conştient că poate veni şi momentul renunţării la fel de uşor. Sper să nu vină, sper să nu-l cunosc. Totul depinde de mine. Mulţumesc pentru aprecieri 🙂

  2. july January 31, 2015 at 1:09 pm -  Reply

    Sa zicem ca datorita cererii pe piata muncii vei deveni operator IT, castigi bine, dar tie iti place psihologia, esti pasionat de ceea ce defineste omul . Te intreb, cine te impiedica sa iti faci bine treaba la serviciu, sa castigi bani, si in timpul liber sa studiezi psihologia ?! De ce sa alegi sa fii nefericit si nemultumit cand ai de ales ? 😀

    • peapetulburi January 31, 2015 at 3:23 pm -  Reply

      July, de ce să rişti să devii operator IT şi să ai neşansa de a te plafona, când poţi de la bun început să studiezi şi, ulterior, să practici psihologia? Într-adevăr, dacă te prinde dragul de psihologie după ce ai stat între calculatoare, poţi studia, dar nu ştiu dacă balanţa nu se va înclina către oboseală şi renunţare.

      Iar mi-am adus aminte cum, cu o lună înainte de a da Bac-ul, au apărut zâmbitoare nişte tipe trimise de Minister pentru a ne da nişte teste. Desigur, acele teste erau pentru a-ţi interpreta capacităţile şi pentru a te îndruma către domeniul care ţi se potriveşte. Nu mai era deloc târziu…de parcă, oricum, nu ai face de toate şi degeaba în 4 ani de liceu, iar îndrumarea profesională n-ar fi inexistentă.

      • july January 31, 2015 at 6:36 pm -  Reply

        Nu te risti, faci alegerea rationala, e cerere de operatori . Si in niciun caz nu ai cum sa te plafonezi intr-o profesie care-ti asigura cele necesare, intervine competitia . Psihologia poate fi hobby sau orice altceva, pictura, scriitor de literatura….

        • peapetulburi January 31, 2015 at 10:58 pm -  Reply

          Uf, deci trebuie să încep să devin competitiv. Cine a zis că e uşor? 🙁

          • july January 31, 2015 at 11:09 pm - 

            N-as vrea sa crezi ca nu sunt de acord cu ce ai scris, sunt . Dar e valabil intr-o lume ideala . Cred eu din ce observ . 😀 Imi plac conferintele lui http://sirkenrobinson.com/ . In una din conferinte vorbeste exact despre cum reuseste scoala sa omoare creativitatea si placerea de a face ce-ti place . 😀

          • peapetulburi January 31, 2015 at 11:14 pm - 

            Oki, o să mă uit, mulţumesc pentru link 😀

  3. Marian February 3, 2015 at 2:05 am -  Reply

    Cunosc un om care a avut o pasiune , pasiune pe care-o are si azi la ….65 de ani . Parca nu-mi vine a crede ca tipul ar fi murit la 25 de ani { d e fapt pe la 17 cand a prins acel ” microb ” } si asteapta sa vina careva sa-l ingroape cand va inplinii ….75 . Cred ca tocmai datorita acestei pasiuni a reusit sa supravietuiasca { intr-o saracie lucie te pot asigura } pana la varsta asta si….cred ca va depasii cu mult acei 75 de ani pana sa-l ingroape cineva conform celor spuse de Benjamin Franklin . Deci : nu-ti omora pasiunile !!! Apropo : cui ai place Alice Cooper…imi devine automat prieten iar dumneata , spuneai mai nu stiu cand ca-ti place tipul !!!

    • peapetulburi February 4, 2015 at 5:20 pm -  Reply

      Indiferent de acea sărăcie lucie, se pare că pasiunea l-a ţinut în viaţă, ceea ce mă face să cred şi mai mult în ceea ce am scris. Şi, paradoxal, e posibil ca acel om să fie mult mai bogat faţă de mulţi dintre noi. Mulţumesc pentru exemplu!
      Da, într-adevăr, ascult şi Alice Cooper 😀

  4. Karina March 29, 2015 at 1:36 am -  Reply

    Ești talentat, îmi place tot c-ai scris! Blogul tău e o metodă bună de a învăță română. Mersi :))))

    • peapetulburi March 31, 2015 at 7:55 pm -  Reply

      Mulţumesc pentru aprecieri. Mult noroc cu ambiţia ta de a învăţa româna 😀
      Hasta luego!

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !