Opinii

Şi dacă…

10

   …sunt conştient deja că mă vei dezamăgi? Că te vei schimba în ceea ce, nu demult, spuneai că nu-ţi doreşti să fii niciodată? Dacă tot ceea ce spunem ţine de context, nu de modul nostru de a fi, de a gândi şi de a trăi? Este real tot ceea ce percepem, sau este totul o iluzie pe care o înţelegem după cum dorim? Întreb din nou…cine suntem? Parte din mixul acestui univers, sau universul însuşi? Suntem noi cei care am urcat cel mai mult pe scara evoluţiei, sau doar aşa ne place să credem?

   Nu e vorba că tu, ca om, nu îmi placi în esenţă, ci că ştiu că nu te voi cunoaşte niciodată. Voi descoperi o latură a personalităţii tale multiple care o să-mi placă şi voi vrea s-o văd numai pe aceea. Suntem supuşi greşelii…poate că noi, oamenii, suntem doar o eroare. Altfel, nu-mi explic cum există acest imens dezechilibru între ceea ce am fi putut crea şi ceea ce distrugem din primul moment al existenţei noastre.

   Am fi putut fi totul, dar am ales să fim nimic. Am fi putut să vorbim de unitate, dar am ales dezbinarea. Am fi putut fi bogaţi spiritual, dar am fost atraşi de mirajul banilor. Am fi putut să fim noi actorii propriei vieţi, dar ne-a plăcut să rămânem spectatori. Am fi putut să ne trezim, dar ne-am născut aici…unde somnu-i cel mai dulce. Şi-aş fi putut şi eu să dorm, dar am ales insomniile.

About the author / 

peapetulburi

10 Comments

  1. july February 4, 2015 at 4:37 pm -  Reply

    Intr-un limbaj de lemn si motivational, ti-as spune ca dezamagirile sunt pe masura asteptarilor tale, dar stii asta, asa ca iti doresc sa cunosti persoane autentice, naturale, impacate cu umbrele lor si carora nu le este teama de oglinda .

    • peapetulburi February 4, 2015 at 5:26 pm -  Reply

      Ce e ciudat, july, e că am cam renunţat să mai am aşteptări, dar, uite, gânduri cu dezamăgiri tot mai revin. Cred sau, mai bine zis, sper că fiecare dintre noi are acei oameni autentici puşi deoparte şi îi va întâlni în viaţă la momentul sau momentele potrivite.
      Mulţumesc pentru cuvintele frumoase 🙂

  2. Enbata February 4, 2015 at 11:12 pm -  Reply

    Eu cred ca oamenii evolueaza constant.. deci se schimba. E greu de prezis cum va fi cineva peste “n’ ani. Noi putem doar alege sa evoluam impreuna sau sa ne separam cararile.
    P.S. Mi-era dor sa te citesc..

    • peapetulburi March 31, 2015 at 10:12 pm -  Reply

      Ups. Nu ştiu ce s-a întâmplat, cum de nu ţi-am răspuns, dar îmi cer scuze.
      Ai dreptate, dar partea nasoală e că de multe ori alegem şi în detrimentul nostru, reuşind doar să amânăm ceea ce se va întâmpla oricum şi, anume, separarea cărărilor sau a căilor. 🙂

      • Enbata March 31, 2015 at 10:15 pm -  Reply

        Te iert.. mi-ai raspuns in cele din urma

        • peapetulburi March 31, 2015 at 10:59 pm -  Reply

          Mulţumesc, mulţumesc 😀
          Pur şi simplu, nu ştiu cum mi-a scăpat să-ţi răspund.

  3. Allexyanna February 5, 2015 at 2:20 pm -  Reply

    Când dorim schimbare în jurul nostru să începem schimbarea cu noi. Eu am renunțat la așteptări deșarte. 🙂

    • peapetulburi February 11, 2015 at 4:56 pm -  Reply

      Corect, Allexyanna. Am susţinut acest lucru de-a lungul multor articole pe care le-am scris 🙂

  4. Blogul Nimanui February 6, 2015 at 1:57 am -  Reply

    Insomniile ne aleg pe noi, nu noi pe ele. Chiar dacă mâine o să fiu obosită, e ora 2, am terminat cartea de citit și sunt în stadiul de plictiseală. M-am resemnat deja că somnul vine mult mai târziu…

    • peapetulburi February 11, 2015 at 4:57 pm -  Reply

      Eh, poate e doar ceva trecător cu insomniile astea…poate.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !