Opinii

Ţineţi-vă mâinile acasă. Nu mai aplaudaţi!

2

   Indiferent de ce piesă de teatru aş vedea, efectul este acelaşi la final: aplauze şi iar aplauze. Actorii merită şi trebuie apreciaţi, dar cum mai poate fi făcută diferenţierea dintre o piesă de teatru excepţională şi una care, pe tine ca individ, nu te-a impresionat deloc?

   Teatrul este printre puţinele zone rămase în care poţi lăsa preconcepţiile acasă, în care te poţi relaxa şi, în acelaşi timp, poţi adăuga noi valori alături de cele pe care le deţineai deja. Teatrul înseamnă exprimare liberă, iar răspunsul tău la acest efort vine, de multe ori, fără pic de sinceritate. Nu aici este locul în care te-ai aştepta să vezi conformismul şi extinderea fenomenului de turmă prin împărţirea aceleiaşi opinii.

   Totuşi, ceea ce nu mi-aş dori se întâmplă. Oamenii se comportă ca nişte drone clonate, aplaudă mecanic la finalul piesei şi nu uită să-şi pună măştile la loc o dată ce lumina se reaprinde în sală. Transformă un gest de apreciere într-un gest banal, iar feedback-ul faţă de sutele de ore de muncă ale actorilor devine unul standardizat.

   Paradoxal sau nu, gestul a început să fie împrumutat şi în sălile de cinema, ceea mi se pare de-a dreptul utopic. Recomandarea ulterioară a filmului către prieteni, oameni de rând sau cititori este o apreciere mult mai eficientă faţă de un sunet enervant şi mecanic.

   Rogu-vă, lăsaţi cortina să cadă sincer, nu mai aplaudaţi din reflex.

About the author / 

peapetulburi

2 Comments

  1. Marian April 6, 2015 at 9:53 pm -  Reply

    Excelenta postarea , cu-n amendament : fraza de final este politica prin excelentza ! Ai translat perceptia unui cititor oarecare , de la arta pura , la arta compromisului . Nu c-ar fi rau dimpotriva , iar indemnul dumitale , te defineste . Am ” aplaudat ” mult prea multi ani fara sa-mi placa ” piesa ” sau….” actorii ” ! ” Actorii ” , nici macar atat cat a-mi placea sau nu respectiva ” piesa ” . Am aplaudat fie din credintza ca ceea ce vedeam este …” arta pura ” , fie din reflexul gregar al acelui ” spirit d e turma ” despre care faceai dumneata vorbire . Din Iunie ‘ 90 insa , nu mai aplaud indiferent d e ” piesa ” sau ” actori ” si indiferent de ce vad ca fac ” spectatorii ” din jurul meu deoarece , am vazut ca , ” actorii ” sant niste cabotini iar ” piesele “…. sant doar shushanele ! Inca o data , EXCELENTA POSTARE , FELICITARI PENTRU ASTA !!!

    • peapetulburi April 8, 2015 at 1:15 pm -  Reply

      Dacă aducem ideea de teatru cu însăşi viaţa pe care o trăim, indiferent că-i vorba de politică sau de simplul curs al ei, atunci într-adevăr fenomenul de “aplauze” miroase a tăcere de mulţi ani. Într-o zi, poate va dispărea acest trist reflex, iar “lasă bă că merge şi aşa” va fi şters din setul de valori predefinite ale românului de rând.
      Până atunci însă, cortina continuă să cadă aşa cum se doreşte…iar atunci când se ridică, simplul spectator deja ştie ce are de făcut.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !