Opinii

Facultatea, lupta dintre buget şi taxă

2

Am fost învăţaţi că în viaţă totul se împarte între două extreme: bine şi rău, corect şi greşit, muncă şi pasiuni. La 20 de ani, cea mai bine conturată e cea dintre buget şi taxă, dintre “deştepţii” care învaţă şi muritorii care nu iau note mari. Explic imediat de ce consider totul o inutilitate. (sursă foto)

   În primul rând, e o loterie. Faptul că rămâi la buget, ajungi la taxă sau viceversa e ca şi când ai cumpăra un bilet la loto şi ai afla de-abia peste un an dacă ai câştigat sau nu. Am terminat liceul cu speranţa că toate greşelile unui învăţământ defectuos vor rămâne acolo. Ei bine, nimic mai fals. În continuare, materiile cu o importanţă mai mică pentru viitoarea ta carieră sunt cele care te sufocă cu nivelul informaţiilor. Totodată, ele sunt şi cele care îţi fac căderea de la buget mai frumoasă. Reflexul nepăsării nu dispare nici el, iar condiţiile neprielnice sunt atât de partea profesorilor, cât şi a studenţilor. Partea cea mai dureroasă e că aspiratoarele de informaţii sunt exact cele care sunt încurajate. Cine sunt aspiratoarele de informaţii? Fiinţele alea nătângi care îţi pot reţine o infinitate de informaţii, dar care habar nu au cum şi când ar trebui să le aplice. Totuşi, fix genul ăsta de persoane sunt cele care sunt încurajate de învăţământul nostru.

   În al doilea rând, diferenţierea provoacă conflicte. Nu, nu e deloc liniştitor să vezi cum tu eşti nevoit să scoţi nişte zeci de milioane din buzunar, iar aspiratorul care uită să respire stă pe locul tău de buget. Se creează o competiţie falsă, se acumulează nervi, frustări, iar mediul în care tu ar trebui să înveţi devine locul în care ţi-ai dori să nu mai vii. Da, ar putea fi o pregătire pentru ceea ce vei urma să trăieşti la muncă, dar parcă tot învăţământul nostru e ca un părinte care te linişteşte, spunându-ţi că mereu poate fi mai rău. Singurul rezultat al acestei minunate situaţii e că începi să fii indiferent, iar randamentul tău scade în fiecare zi, seminar cu seminar.

427732_154684721315764_1448152515_nsursă

   Indiferent de cele expuse anterior, mi se pare agravant ca singurul argument prezentat studenţilor pentru a învăţa este acela de a rămâne sau nu la buget. Totul se rezumă la bani, nicidecum la competenţele fiecăruia dintre cei care trec prin băncile unei facultăţi. Nu este normal ca ei să asimileze informaţii datorită pasiunii care i-a adus la specializarea respectivă, ci din cauza fricii că anul următor s-ar putea să creeze o daună în buget. Nu pare tocmai în regulă, nu?

   Aşadar, dacă poţi să fii un aspirator de informaţii care habar n-are pe ce lume se află, bucură-te. Sistemul educaţional de la noi te va primi cu braţele deschise şi te va răsplăti pentru tot efortul depus. Noi, cei care oscilăm între buget şi taxă, te vom saluta peste câţiva ani, atunci când ne vom fi recuperat posibila dauna şi vom fi ajuns unde ne-am dorit. Va fi momentul în care vei afla şi tu că viaţa e nedreaptă.

   PS: Acest articol nu se referă la o facultate anume din România.

About the author / 

peapetulburi

2 Comments

  1. Emil Calinescu June 10, 2015 at 12:22 am -  Reply

    Marea problema, din punctul meu de vedere, este ca se creeaza competitie intre niste persoane care se presupune c-ar trebui sa fie colegi. Colegul X nu te ajuta la o materie pentru ca-i poti lua locul de la buget. Iar ajutorul poate fi oficial si permis, gen sa-ti dea niste cursuri ori sa faceti un proiect impreuna, ori d-ala neoficial, sa te lase sa copieze. Aveam colegi care se puneau efectiv pe lucrare, sa nu vezi nimic, ca altfel pierd locul la buget. E dramatic sa vezi asa ceva, dar cineva, o profa, mi-a soptit un lucru: studentii trebuie sa fie cat mai dezbinati. O forta unita si omogena, cum era in anii 90, ar putea crea probleme. Divide et impera functioneaza de mii de ani.

    • peapetulburi June 10, 2015 at 12:45 am -  Reply

      Am momente în care am tendinţa de a nu mai crede că vina e a celor care vin cu argumente de genul “învăţaţi şi nu-i lăsaţi pe alţii să copieze, că e locul vostru la buget în joc”, ci a celor care ascultă şi pun asta în aplicare. E normal să nu se dorească ca un grup să fie unit, indiferent despre ce grup este vorba, dar scuzele încep să devină din ce în ce mai puţine. Gânditul nu costă.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !