Escape Room

Maratonul de escape s-a încheiat la Cryptex

1

Cryptex a fost locul unde am încheiat maratonul de şapte camere de escape în 24 de ore. Spre fericirea tuturor celor care mi-au fost colegi în aceste camere, am reuşit să evadăm din toate. Din păcate, a şaptea cameră, Anonymous, avea să anunţe un singur câştigător…

   Am ajuns uşor la sediul celor de la Cryptex, asta poate şi datorită faptului că Malaez îşi face veacul prin zonă în ultimul timp. Locuri de parcare sunt, de locaţie dai imediat, iar partea de curte care aparţine celor cu escapeul e faină vara, având mese, băncuţe & stuff. Ni s-a încercat să ni se prezinte regulamentul, că noi aveam cu totul alte probleme. Nu ştiam care ar fi poziţionarea logică a lui Emil pe o bancă, astfel încât să nu începem cu daună şi aici. Până la urmă, după ce-am rezolvat marea enigmă, am reuşit să ne prindem noi de particularităţile de aici şi să mergem în prima cameră.

   Şoc, groază, panică. Am intrat opt bloggeri într-o cameră (Malaez, Emil, Andrei, Iulia, Şerban, Irina, Raluca, subsemnatul) şi, anume, în Casa Conspirativă. Ni s-a spus că aceasta e camera mai grea şi că, în medie, evadează cam două echipe din cinci. Particularităţile de aici sunt că aveţi toate hinturile în plicuri în cameră, iar ordinea este dată de nişte cercuri colorate care se află pe ele. Cercurile le găsiţi şi în zona lacătelor, ele uşurându-vă mult viaţa. Veţi şti tot timpul ce urmează să deschideţi. Cum am fost opt, nu pot să-mi dau seama exact de cât de grea a fost camera, că fiecare găsea ceva nou în fiecare minut. Am evadat în 20 şi ceva de minute, dar din cauza numărului nostru nu se poate pune ca record. Ghinion de neşanşă, cum ar spune clasicii.

safe-house-900x3341-300x167

   Şi-acum urmează partea mai nasoală pentru unii, mai mişto pentru alţii. După ce am ieşit toţi opt din Casa Conspirativă, am fost nevoiţi să ne împărţim în două echipe pentru camerele Anonymous. Urma să fim în camere identice, iar echipa câştigătoare era cea care reuşea să evadeze cel mai repede. De data asta, nu mai erau hinturile în cameră, ci ele trebuiau cerute. Un hint te costa cinci minute, ceea ce te face să te încăpăţânezi să-ţi storci sufletul fără ajutor din exterior. Proastă idee, că la un calcul simplu ajungi tot acolo, dacă aduni minutele cu suflet stors faţă de cele în care primeai hint.

   Au fost două puzzleuri care pe mine, Irina, Malaez, Şerban ne-au blocat. Şi nu neapărat pentru că ar fi fost grele, ci pentru că la unul se cam joacă cei de la Cryptex cu mintea voastră, iar la altul nu am fost noi deloc atenţi. Şi nu atenţi la modul de văzut ceva, atenţi la modul că nu am luat tot ceea ce era de luat după ce deschisesem un lacăt. Am fost învinşi, dar noi ne bucurăm. Dacă aţi fi văzut ce bucurie era pe ceilalţi patru că au ieşit primii, aţi fi înţeles ce adversari de temut am fost pentru ei. Tic-tac.

   Per total, prima cameră nu pot să îmi dau seama cât de dificilă a fost, dar a avut puzzleuri intuitive, care pot fi rezolvate destul de repede dacă eşti atent. Paradoxal, Anoymous mi s-a părut ceva mai grea, poate şi din cauză că joci mai mult ca oricând sub presiunea timpului. Pentru a rezerva una dintre aceste camere, daţi un click aici, iar pentru a afla mai multe detalii, daţi un click aici. Pentru preţuri, aruncaţi cu mouseul aici. Eliberare uşoară!

   PS: Se va deschide în curând o nouă cameră, “Arhivele Vaticanului”, cameră care se anunţă o noutate pe piaţa de escape rooms din România.

 

About the author / 

peapetulburi

1 Comment

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Abonează-te

Dacă vrei să mai vâsleşti şi altă dată pe ape tulburi, lasă emailul tău aici.

Coming soon !